Reinceput in Ciucas

Unde: Muntii Ciucas
Cab. Muntele Rosu - Cab. Ciucas(banda galbena) - Vf. Ciucas(banda rosie) - retur pe aceelasi traseu.

Cand: 02.01.2012

Cine: Anca si Vali

Poze: https://picasaweb.google.com/Ducacii/2012ReinceputInCiucas_02012012?authuser=0&feat=directlink

Dupa atatea zile in care fiecare a petrecut cum a stiut mai bine sau cum a putut, 2012 a venit peste noi. Nu stiu daca a venit cu bune sau cu rele, mai ales ca toata lumea a innebunit cu sfarsitul lumii, insa stiu ca a venit cu o iarna nu prea bogata in zapada. Cel putin deocamdata...

Daca pe 27 si 28 decembrie ale defunctului 2011 am simulat schiatul pe pantele Furnicii din Bucegi, reusind sa-mi tunez schiurile cu niste dungi frumoase pe talpa si ceva probleme la un cant, am zis sa incepem si noul sezon de ture. Si daca 2012 se anunta cu sfarsituri de planeta am zis sa-l incepem chiar de pe 2 Ianuarie :)

Cum Ciucasul e muntele meu drag nu puteam sa nu trec pe la el . In Ciucas mi-am inceput drumetiile montane, din Ciucas am primele amintiri legate de turele montane si nu puteam sa-l ratez. Asa ca inceputurile 2012 le avem din Ciucas.

Traseul ales este unul clasic pentru Ciucas asa ca nu am sa va zapacesc cu descrieri tehnice ale traseului. Cu siguranta il stiti si voi foarte bine...

Insa am sa va spun ca zapada pe traseu este ca un praf peste frunzele padurii. Nu stu ce se intampla in perioada asta cu vremea dar nu e bine. Asta e cea ma0 secetoasa iarna pe care o stiu in aproape 30 de ani de viata.

Cerul si muntele ne-au oferit un mare cadou pentru indrazneala de a iesi din casa in ziua asta si nu am stat sa vegetam. Au pus o vorba buna lui Dumnezeu care ne-a oferit asta:

N-am mai vazut curcubeu in viata mea iarna. A fost impresionant. Stiam ca va fi o zi superba.

Pana la cabana Ciucas am avut de urcat ansostul drum forestier care nici macar nu a fost incadrat de brazi plini de zapada. Pentru ca iarna asta din pacate zapada este prezenta dar lipseste cu desavarsire :)

Cabana Ciucas e deocamdat linistita... Nu stiu cum va fi la vara, insa am vazut cum este un fel de masina de teren care transport "turistii" de la Valea Berii pana la cabana. Am intrat si am mancat o ciorba insa pe mine ma mancau talpile.

In excursia asta mi-am luat la testare noile achizitii, anume bocanci Scarpa Barun. Sunt niste bocanci de trei sezoane mai degraba toamna, iarna, primava, destul de rigizi ca sa poti pune si niste colatri la nevoie dar si destul de moi ca sa mergi pe un forestier. Mai am inca sa ma obisnuiesc cu ei pt ca dreptul mi s epare ca ma strange si ca pt prima oara mi-au facit si niste bataturi. Insa ca impermeabilitate si caldura nu ma plang.

Cum va spuneam mai sus ca ma mancau talpile si voriam sa si testez bocanci am gasit ocazia ideala de a urca pe vf.Ciucas. Mai ales ca in conditii de iarna nu am fost pe el. Insa a trebuit sa-mi calculez foarte bine timpul avand in vedere ca am plecat spre varf la 13.30!

Am decis sa merg singur pt ca Anca nu era in forma necesara sa mearga pana pe varf si inapoi de la cab. Ciucas in max 1h si jumatate si asta in conditii de iarna. Asa ca pe ea am lasat-o la cabana cu bagajul care nu-mi era necesar si sa se delecteze cu ceai si papanasi :)

Pt ca timpul era cel mai mare dusman al meu am bagat ca inecatu. Daca pana la Tigai a fost senin in zona aceasta zituatia s-a schimbat fiind in ceata. Sper ca nu ca magaruul :))

Dupa ce ocolesti stancile din dreapta se intra pe o mica curba de nivel si continui pe valcelul care vara e plin de pietre. Acum insa era plin de zapada si ca viata sa fi mai frumoasa, pe anumite portiuni, prezenta si putina gheata... cat sa nu fie nevoie de coltari (pe care nu-i aveam) si intr-o clipa de neatentie sa te duci pe topogan.

Am preferat sa merg pe langa pereti unde spre norocul meu era zapada mai mare. Dupa ce am iesit din valcelul buclucas am mers pe curba de nivel pana am nimerit intr-o zone de semi white-out. Mama ce naspa! Nu stii unde te afli, pe unde mergi, daca e bine pe acolo. Brrr! noroc cu cele cateva fire de iarba care mai ieseau din zapada.

Trec si de zona asta si ma bucur sa le vad pe babele care nu contenesc cu barfa nici pe vremea asta. Stiu ca de la Babe mai am de urcat cam 50 de metri si sunt pe varf.

Si cum sunt in Ciucas si ma apropii de varf incepe sa se fenomenul tipic de Ciucas: vantul. Si dai si bate si urla ca dementul de vroia sa ma doboare in prapastii. Stai mah ca nu-ti mamanc varful!

Si iata-ma si pe varf. Primul gest a fost sa strig din toti plamanii: iuhu! Doamne ce frumos este! prima oara pe varful Ciucas in conditi de iarna. Si imi aduc aminte ca primul varf mai serios pe care l-am urcat in viata mea a fost tot Ciucasul.

Si ca sa ma rasplateasca pentru efortul depus batranul Ciucas mi-a deschis putin zarile catre nord ca sa vad Intorsura Buzaului. Un moment de vis pentru care ma bucur ca sunt acolo si tot efortul depus s-a sters cu buretele. Pacat ca aparatul foto nu a prins toata esenta momentului pe care l-am trait.

Pentru ca pana la urma viata este o suma de trairi. Ideea e sa le faci pe toate cum le vrei tu sau cel putin sa incerci sa faci asta. Gata cu filozofia! Te-ai gasit tu un putoi sa dai sfaturi! Hai, gata, da-i drumul de aici!

Multumesc batrane Ciucas pentru moment si iti zic pe curand. La intoarcere Babele ma saluta si ele si le spunsa mai taca odata ca din cauza lor vantul bate asa tare in Ciucas. ca sa le acopore sporavaielile :)

Ajung si la valcelul buclucas si cu padurea la cur il cobor fara evenimente. Pentru cei care nu stiu ce-i cu padure la cur explicatia e asta: normal se zice cu morcovul la cur dar in situatia mea poveste e ca morcovul are frunze, pe care le mananca iepurasul, iar iepurasul e urmarit de vanator, iar vanatorul merge prin padure. V-ati prins nu? :))

Ajung dupa 2 ore la cabana ca sa-o recuperez pe Anca. Care cum ma vede stie ca mi-am atins obiectivul si ca ziua asta a fost ok.

Plecam de la cabana si coboram idiotul de drum forestier insa ne miscam cu talent si ajungem repde la fantana prof. Nicolae Ion ce anunta intrarea in traseul spre cab. Muntele Rosu. Cum traseul ne este cunoscut imi fac si niste poze de piti ca sa le am acolo.

Prin padure avem parte de un apus superb care ne ofera la final imaginea de vis a Crestei Zaganului care parca se aprinsese de la soare.

A fost o zi plina in care nu ne-a parut rau ca am plecat de acasa si n-avem decat sa-i multumim batranului Ciucas ca ne-a primit pe la el.

N-am decat sa va multumesc ca ati ajuns cu cititul pana aici. Asta inseamna ca virusul muntelui va macina sufletele. La mine acest virus deja formeaza un alien in peiptul meu :) Ah! si mai am ceva sa va spun... ma duc sa astept zapada :)