Arbitru de fotbal - timpul amintirilor

Mi-a fost greu sa incep sa scriu aceste randuri. Imi este greu si acum....

Chiar daca au trecut ceva timp de la acest moment tot este greu. E vorba despre o parte din viata mea...

E vara anului 2000 si baschetul imi place la nebunie. Jucam la facultate la facultate la orele de sport, in timpul cursurilor chiulind de la ele :) si jucam seara cand ajungeam acasa. Si ma gandeam ca vreau sa fac ceva cu acest sport. Cum aveam 19 ani si din punct de vedere sportiv nu aveam cum sa ma inscriu intr-un club sportiv am zis ca cel mai bine este sa ma fac arbitru.

M-am interesat si trebuia sa ma duc la DJTS Prahova si sa fac o cerere pentru a ma inscrie la cursurile scolii de arbitru. Si m-am dus increzator intr-o zi de septembrie sa ma fac arbitru... Si m-am facut... ARBITRU DE FOTBAL. Funny isn't? :))

Am vazut un anunt prin care sa anunta ca inscrierile pentru cursurile scolii de arbitrii au inceput. M-am gandit ca este tot sport si ca oricum imi va placea avand in vedere ca aveam si inca am PETROLUL in sange. Ploiestenii stiu ce zic.

Sase lunii am facut cursurile cu nea Mihai Ionescu cunoscut sub numele de Meserie care pe langa cele 17 legi scrise in Legiile Jocului cu aspectele sale teoretice ne-a invatat cea mai imporanta lege nescrisa a arbitrajului, anume Legea 18 Spiritul Jocului: cand sa fluieri, cum sa fluieri, cand sa lasi jocul liber, cand sa-l strangi, etc... Chestii pe care ca un arbitru de fotbal le folosesti mult mai mult decat cele 17 legi rigide.

A sosit si momentul absolivirii prin treceerea unui examen scris si dupa o perioada in care am stat sa urmarim meciuri si sa ne dam cu parerea despre ele am trecut "in focuri".

La inceput a fost o perioada de 6 luni pe care am petrecut-o la copii si juniori unde am invatat enorm. La acest nivel sunt meciurile cele mai grele, pentru ca tu nu ai experienta, arbitrezi copii care se pot lovi foarte usor, toti parintii isi vad copii Hagi, Messi, Del Piero, Gica Popescu, etc si va da-ti seama ce iese.

Cum eram si noi arbitri acum trebuia din 6 in 6 luni cel putin, inainte de fiecare tur si retur sa sustinem testele periodice fizice si teoretice. Testul fizic consta in alergare 12 minute minim 2700 m , 2 x 50 m, 2 x 200 m viteza.

Si uite asa tur si retur sau scurs in decursul celor 10 ani unde am reusit sa cunosc judetul acesta mai bine ca altcineva din familia mea. Am avut oarte de momente bune si momente mai putin bune. Am luat si cafteala la meciuri, dar am avut si meciuri in care am uitat ca am cartonasele la mine.

Per total 10 ani din viata mea care m-au format ca om si personalitate, pentru ca tu ca arbitru esti pus in fata a 22 de "nebuni" + bancile de rezerve, fiecare cu frustrarile si trairile lui, si trebuie sa-i strunesti si sa-i faci sa respecte legile acestui frumos sport numit fotbal.
Si in toata aceasta situatia ai doar doua ajutoare: colegii tai arbitrii asistenti. De aceea se creaza o legatura atat de stransa intre arbitrii pentru ca pe teren trebuei sa fie 3 echipe: gazdele, oaspetii si poate cea mai calma dintre toate: ECHIPA ARBITRILOR.

Ma bucur ca am cunoscut si am legat prietenii cu o gramada de oameni: Laurentiu Piciu, Cristi Nica, Sorin Nistor, Vali Dumitru, Ionut Borcan si lista poate continua insa sa stiti ca toti sunteti pe aceeasi treapta a sufletului meu: oameni stiu ce pot si stiu ca ma pot baza pe ei in orice situatie.

Stiu ca imi vor lipsi momentele cand imi faceam geanta sa plec la meci, sau drumul catre meci cu glumele din masina, sedintetle din fiecare joi seara insa vine un moment cand a pentru aceasta activitate este vremea amintirilor.

Dragii mei colegi arbitrii va apreciez, va stiu munca pe care o depuneti si de aceea va IUBESC si va RESPECT!

La revedere fluierul, cartonasele si steagul au fost puse in cui...

http://sport-campina.blogspot.com/2011/11/ultimul-meci-pentru-valentin-zanfir.html