Unde: Muntii Baiului
Cine: Radu, Adi zis Manas, Razvan, Razvan frate-miu si eu
Tura: Azuga-TransBaiului-Valea Doftanei-Campina cam 50 km
Recunosc...
In ultima perioada am cam neglijat blogul. Daca ma intrebi de ce nu stiu sa-ti raspund...
Era locul unde refulam din cand in cand si scriam turele memorabile pe care le-am facut.
Unul din motive poate fi ca in ultima perioada nu prea am mai facut ture memorabile. Nu am stat in casa dar nu am mai alergat maratoane sau facut ture pe munte tari. Mint, ca doar am facut Clincea Tiganesti-Valea Gaura- Bran . Oricum sunt bucuros ca le fac si Dumnezeu ma tine sanatos sa le pot face.
Al doilea motiv poate fi acesta: la cate rapoarte si mailuri scriu zilnic la serviciu nevoia de scriitor imi este satisfacuta :)
Dar sa revenim...
TransBaiului este un drum ce taie muntii Baiului din Busteni pana in Valea Doftanei cu continuare pana in Sacele pe care jegosii de la Consiliul Judetean vor sa-l asfalteze.
Nu de alta dar ce daca s-a stricat partea Estica a Bucegilor cu precadere zona Babele si Sfinxul din cauza cacatului de drumul din Sinaia-saua Dichiu -Piatra Arsa care s-a asfaltat ca trebuie sa apara manelisti si cocalari din masina si pe Baiului.
Inloc sa faca autostrada Comarnic-Brasov ei se cacaie cu TransBaiului, TransBucegi, TransMasa, TransTacsu, etc. ca doar trebuie asfaltati muntii. Altceva nu mai gasim...
Avand in vedere perspectiva sumbra ce se anunta am zis ca trebuie sa parcurgem si noi drumul acesta pe cicicleta si asta la invitatia si intiativa lui Radu caruia ii multumesc din tot sufletul.
Asa ca sambata 02.11.2013 dupa ce am luat viza din partea neveste-mii :)) pe cai, in tren si directia munte cu destinatia Azuga.
In aceea zi se pare ca Dumnezeu a fost biciclist si muntoman (ca sa folosesc un cliseu din fotbal ca doar am fost arbitru) pentru ca am avut o zi superba: soare mult, nici cald nici frig si vant cat sa iti mangaie fata.
Din Azuga de la gara luam directia muntii Baiului si urmeaza cea mai grea urcare cu bicicleta ever. Grea pentru ca in gondola incap la limta 2 biciclete cu oamenii aferenti :))
Sus ramanem masca, cu gura cascata, noroc ca mustele au murit la panorama Bucegilor care ni se deschide. Insa trebuie sa fim atenti ca fluturi sunt destui... pritenii stiu de ce... :)))
Pan atunci hai sa cunoastem si trpa de soc. De la stanga la dreapta: Subsemnatu zis Valerica, Radu, Razvan, Razvan frate-miu si Adi zis Manas
Ii dam gas la deal pentru ca asa ii sta bine biciclistului, de incalzire, fiecare dupa puteri, si neuitand sa admiram privelistea.
Ajungem sus in creasta de unde trebuie sa incepem coborarea spre Valea Doftanei si luam o bine meritata pauza pentru ca ele sun cheia marilor realizari. De aici ni se desfac zarile catre muntii Neamtului si Grohotis (Bubule daca citesti acest blog sa-mi dai si mie track-ul pe care l-ati facut in Bicicleta Ciobaneasca cand ati traversat Nematului pana in Busteni ca e de facut a anul)
Coborarea din creasta e demnitiala pentru cine poate ca eu mai usor cu viteza mai ales de cand era sa ma sui pe o Skoda asta vara pe drumul ce inconjoara lacul Bolboci si unde mi-am belit genunchiul drept si orgoliul.
Asa de frumos e la munte asa ca va rog sa nu-l stricati!
Bineinteles ca ne oprim sa admiram si peisajul mai ales ca unii isi mai regleaza franele avand in vedere pantele misto din padure pline de pamant ce mai aluneca, unde unii consuma (poza 1), iar altii o freaca (poza 2)...
Dupa coboraraea marfa din creasta urmeaza un drum plat intr-o semicoborare ce ne scoate in Valea Doftanei. e marginea drumului ceva microhidrocentrale si locuri de pus patura... prietenii stiu de ce...:)
Eu nu ma pot abtine si bag o poza la niste zade care mi se par cel mai tare conifer.
In Valea Doftanei dam de asfalt si ne oprim la o pensiune de fite unde vrem sa bem si noi o bere. Can ne psune pretul fugim.. 16 RON o bere de 330 ml. Cum pana mea? Daia nici nu-i dau numele.
Asa ca ne orim la prima bodega dupa ce coboram in viteza barajul Paltinu si radem ceva beri ca sa ne hidratam pana in Campina. Eu fara alcool ca sunt la regim hahaha
Cum la destinatia trebuie sa repeti obiceiurile bune din timpul turei mai radem ceva beri ca sa nu zica lumea ca biciclisti nu iubeste viata si hidratatrea.
Cam asta a fost povestea turei TransBaiului. O tura pe care o recomand tuturor iubitorulor de cicicleta. pacat ca a fost ultima pe anul asta. Se pare ca va trebui sa duc calu la doftor si sa-l agat in cui.
De acum inainte e vremea schiurilor, de-ar veni claparii aia (Movement Black Line) odata sa stau si eu linistit pana vine zapada.
Pentru ca: Zapada si Doage de lemn... Iuhei.. Sunt doua grozave idei...
