Dupa cum bine stiti sunt component al Comisiei de Arbitri "Dr. Emil Vlaiculescu" Prahova in cadrul Ligii a IV-a. Specializarea arbitru asistent.
Incerc sa va impartasesc din trairile mele ca arbitru de fotbal pentru a vedea si voi cum suntem noi - oamenii in negru.
Multi ne hulesc, ne injura isi varsa neputinta pe noi, dar nu stiu ca si noi avem familii care pot suferi de pe urma acestor lucruri, avem pasiuni, orgolii si avem mentori extrordinari. Si mai ales muncim pentru acesta activitate. Intr-un cuvant suntem oameni. Si oameni pot gresi. Si asta se intampla fara a avea un inters anume.
Toti colegii mei fac aceasta activitate din placere si pe langa aceasta pasiune avem locuri de munca care ne solicita ca pe orice om. De multe ori gresim din stres si oboseala NU voit. Asta pentru cei care nu inteleg...
In fine... sa trecem la altceva.
La fiecare inceput de tur sau retur noi, arbitri, sustinem doua tipuri de testari. Una fizica si una teoretica. Deci le dam de cel putin 2 ori pe an. Duminica 20 februarie am sustinut aceasta testare semi-anuala la Izvorani cu incepere de la ora 11.00.
Testarea teoretica consta in 10 intrebari care pot fi text de reglament sau situatii de joc. Exemplu aleatoriu: "Un jucator loveste cu palma un adversar cand isi disputa mingea. Ce decizie ia arbitrul?". Avem 10 astfel de intrebari la care trebuie sa raspundem intr-o ora. Unele sunt si cu starea terenurilor, controlul bancilor de rezerva, etc. Ati inteles ce vreau sa spun. Daca nu iei nota peste 7 mai dai odata peste 1 luna. In acest interval de timp nu arbitrezi ca sa ai timp sa citesti Legile Jocului :))
Dupa testarea teoretica a urmat testarea fizica. Duminica am avut parte de ninsoare si temperaturi in jurul a -3 grade.
Probele fizice constau in alergare de anduranta numita Testul Cooper si 2 probe de viteza.
La Testul Cooper ti se dau 12 minute in care trebuie sa alergi minim 2700 m, iar la testele de viteze sunt 2 buc x 50 m si 2 buc x 200m.
Pentru asta am inceput pregatirea fizica pe 3 ianuarie alaturi de bunul meu prieten Laurentiu Piciu (cel ami bun arbitru pe 2010), dar si alaturi de alti baieti remarcabili cu care ma inteleg la fel de bine si cu care am legat prietenii: Sorin Nistor, Bogdan Bucur, Vali Dumitru zis Colina (prietenii stiu de ce), Razvan Dincuta si nu in ultimul rand Cristi Nica. Baieti oridinea este aleatoare toti sunteti preferatii mei.
DA, ati citit bine Cristi Nica. Arbitru asistent FIFA numarul 1 in Romania 3 ani la rand. Un OM extraordinar care este un monument de modestie. Niciodata in fata noastra nu s-a arata superior si il apreciez mult pentru asta. Si ascultam vrajiti cum este sa arbitrezi jucatori pe care-i vezi al televizor: Messi, Xavi, Iniesta si lista poate continua.
Si nu ai cum sa nu tragi tare la antrenamante cand il vezi la 43 de ani cum alearga. Macar de rusine sa fi in dreptul lui, daca inaintea lui nu poti, pentru varsta si dupa aceea pentru stadioanele unde arbitreaza.
Fiind in jur de 40 de persoane (Ioan nu rade :)) ) am fost impartiti in 2 grupe.
Eu fac parte din categoria babaciunilor. Adica a celor care nu mai au nici o sansa de a promova intr-o categorie superioara si varsta peste 25-26 de ani. Bineinteles ca printre babaciuni se afla arbitri cu experienta care s-au plictist de testele acestea si ca sa treaca timpul mai usor fac haz de necaz.
In prima grupa sau strans manji sau alergatorii care alerga cum respira :)), adica fara probleme. Bineinteles ca la fiecare tura mai facem misto de ei, dar asa intretinem atmosefra.
Felicitari lor mai ales ca Andrei Moroita a lergat 3300 m. E fotbalist de aceea :))
Si in sfarsit vine si randul nostru. Ni se da startul si ca de fiecare data ma grupez cu Sorin Nistor si bagam material. Alergam "la brat", scoatem 1 min si 35 sec pe prima tura, ceea ce e foarte bine, si cotinuam increzatori. Dupa 12 minute ne oprim la borna 2850 m. Nu e rau. Deci, se pare ca nu sunt chiar asa gloaba.
Dupa Testul Cooper au urmat "scurtele" pe care le urasc din toata inima. Recunosc nu pot. Viteza este o chestie nativa pe care daca nu o ai nu o poti imbunatati. Iar cum eu nu am viteza ele reprezinta chinul meu la testele fizice. Pune-ma sa alerg 2 Cooper-e si accept cu placere, dar da-mi un 50 m si m-ai omorat.
Am tras de mine cat am putut de tare si cu noroc am reusit sa le trec.
Berea cu baietii si drumul spre casa este istorie.
Cam asta este una din zilele ce fac parte din calendarul unui arbitru si ganditi-va ca cei din nivelurile superioare muncesc mult mai mult.
Asa ca inainte de a mai injura un arbitru de fotbal, dati-i circumstante atenuante si nu il mai acuzati de hotie.
Acestea fiind scrise asteptam cu nerabdare meciurile. In "groapa cu lei" e bine. Acolo esti arbitru nu in afara terenului.
Mult succes colegilor mei arbitri din toata tara!
joi, 24 februarie 2011
sâmbătă, 12 februarie 2011
Riders on the wind
Multumesc Ioan Stoenica pentru aceasta tura extraordinara
Unde: Clabucetul Maneciului
Traseu: DN1A - drumul forestier Monteoru - Varful Clabucetul Maneciului - DN1A
Cand: 12.02.2011
Cine: Ioan (ioanstoenica) , Maria (mariluna), Irina (aripidezapada), Andrei St (andrei.st), Olga, Stefan (stefansabin), Dragos Iancu (luque), Stefan (tesla4536), Claudia (darkclauds), Ana (anamyra), Gabi (gabir), Alice (renutzu), Zen, Lavinia (laviniatm), Tudor, Alina (arabella), Florin (livestrong) , Cristina (ina), Cosmin (cosmin936), Marilena (marilena), Irina (Illonna), Sorel (justsorel), Luciana (luciana), Andrei (chipmunk), Alina (alina.s), Daniela (danna), Cristina (crissie), Valentin (vali_zanfir), Anca ,Natalia, Cosmin (cosminandrei), Darmina (darmina), Iulia (iulia_munte), Sebastian (macinicu), Ionut (johnnutz). Daca am uitat pe cineva rog din suflet sa ma scuze.
Poze: N-am. Aparatul s-a decis sa nu mai aiba baterie chiar cand am plecat in tura, cu toate ca era iuncarcata de acasa. Sper ca bunavointa lui Ioan sa-mi ingaduie cateva poze ca sa postez si eu aici.
Update Poze: Pozele lui Ioan
Pozele lui Cosmin
Pozele Claudiei
Povestea acestei ture incepe cu 2 saptamani inainte de a se realiza. Totul a inceput de la tura propusa de Ioan pe carpati.org unde am cerut acordul sa ma alatur grupului.
Ii citesc blogul lui Ioan de cel putin 1 an si mi-am dat seama inca de la primele lecturi ca ma pot intelege cu acest OM. Are un caracter aparte si un suflet cat vointa lui de a vedea Romania si melagurile sale. Adica extraordinar de mare.
Asa ca iata-ne la 9.30 dimineata in ziua de 12.02.2011 pe DN1A in dreptul catunului Oratii pentru a incepe tura.
Dupa ce fiecare se echipeaza cu cele necesare Ioan ne explica lucrurile esentiale despre traseu si obiectivele sale.
Deoarec un grup asa mare nu poate fi indrumat de o singura persoana Ioan mi-a cerut ajutorul prin a sta la spatele grupului si sa nu ramana cineva in urma . Bineinteles ca am acceptat fara nici o retinere si sper ca mi-am facut treaba cat am putut de bine, mai ales ca nu s-a ratacit nimeni :)) Mai ales ca am vazut ce echipament montan mai are lumea si in special pantalonii fetelor :)))
Traseul ales de Ioan este un traseu nemarcat care se continua pe dumul forestier Monteoru. Pe drum multa gheata si aici s-au facut foarte utile betele de trekking, asigurand echilibrul participantilor.
Drumul forestier, ca orice drum forestier, este plictisitor cand esti in verva dimineata si simti ca poti muta muntii. Bine ca dupa o ora ajungem la fostul canton Monteoruunde facem o pauza de hidratare si alimentare. Surpriza locului au fost bomboanele de pom pe care am reusit sa le pastrez de la Craciun. Sper ca nimeni care a mancat din ele sa nu aiba probleme de natura... stiti voi... :))
De aici incepe urcusul sustinut prin padure pana la golul aplin. Cu cat ne apropiam de golul alpin cu atat mai mult se intetea vantul.
Este o sentiment ciudat sa vezi cum fac copacii in padure la vantul acela. Aveai impresia ca, oricand, padurea se va pravali pe tine. Iar sunetul este inconfundabil. Simteai ca vin lupii dupa tine...
Dupa aproximativ alta ora ajungem la gol alpin. Aici fiecare se echipeaza cu ce are mai gros, deoarec vantul sufla turbat. Parca nu mai suflase de mult si atunci s-a gasit sa exerzese tainele suflatului.
Urmam linia mici creste spre ajunge intr-o sa care ne permite atacul final asupra Varfului Clabucetul Maneciu. In sa vedem spre dreapta un adapost si decidem sa ne indreptam pespre el. Nu de alta, dar orice "armata cuceritoare" face asaltul pe burta plina, iar perspectiva de a manca in sa in vantul acela nu era imbucuratoare pentru nimeni.
La adapost luam pauza de masa prilej in care fiecare socializeaza cu ceilalti colegi de tura isi povesteasc ce ture au mai facut, cu cine au mai fost in tura si chiar isi stabilesc ture comune.
Cum carpatistului ii sta bine cu poteca, ne urnim din greu spre asaltul final al imensului varf de 1460 m.
Din sa pana in varf ne-a bautut un vant nemaintalnit. Efectiv, nu puteai sa stai in picioare. Au fost oameni care au fost daramati de vant.
Asta a fost o incercare pentru fiecare, mai ales ca unii din participanti erau la prima tura, insa, dupa parerea mea, toata lumea cred ca s-a simtit bine.
Ajunsi pe varf dupa 3 ore jumate de la plecare, speram sa avem o priveliste frumoasa. Insa ceata si ninsoarea nu ne-au permis acest lucru.
Ca sa nu spunem ca nu am facut nimic pe varf, am gasit o limba de zapada pe care ne-am dat la "sanius". Unii mai putin, alti mai mult dar toti ne-am distrat ca niste copii.
Ne-am saturat si de dat pe zapda si pornim catre masini. Ioan a ales sa ne duca la intoarcere pe o alta parte pentru a vedea mai mult din frumusetile acestui munte.
Traseul ales coboara pana la baza paduri dupa care continua prin padure oana la DN1A. Asta a fost o binecuvantare deoarece am scapat de turbarea vantului.
De aici avem de mers aproximativ patru ore pana la masina prin padure. Cum cheia marilor succese sunt pauzele lungi si dese, cei care au avut aparatul foto functionabil :( au facut poze cat pentru un an intreg.
La un moment dat iesim intr-un gol de padure care ofera o priveliste incantatoare catre Clabucetul Maneciului. Pacat ca nu a fost senin...
Dupa 3 ore de la inceperea coborarii dam de un drum forestier ceea ce insemna ca mai avem putin pana la final.
Cu noi au fost si o echipa de fimare care i-a luat un interviu lui Ioan si catorva colegi de tura. Urmariti Televiziunrea Targu Mures pentru a vedea materialul din aceasta tura.
In putin timp ajungem la masini, chiar cand se lasase seara, incheind astfel o tura minunata.
La final as dori sa adaug conluziile mele legate de acesta tura:
- nu ma asteptam sa fie un grup asa de compact. Este un aspect foarte pozitiv. La inceput, pe drumul forestier Monteoru s-a mers putin rasfirat si m-am gandit ca vor fi probleme in gestionarea unui asemnea grup. Insa, de cand am inceput sa urcam prin padure pana la finalul turei toata lumea a stat cat s-a putut de grupata. Ii felicit pe colegii mei de tura ca au facut asa, mai ales pe un vant ca acesta, si astfel i-au facut viata mult mai usoara lui Ioan in a conduce grupul.
- a fost o tura minunata care mi-a deschis deschis apetitul in a merge si in alte ture organizate pe carpati.org. Sper ca timpul sa-mi permita acest lucru.
- ar fi fost o super-mega tura daca ar fi fost senin pe varf. Asa a fost doar o super tura :)
- ii multumesc din suflet lui Ioan ca ne-a aratat acest traseu minunat si fara el nu ar fi fost posibila aceasta tura. Sper sa ma organizeze si alte ture si sa ma mai primeasca printre participanti :)
Unde: Clabucetul Maneciului
Traseu: DN1A - drumul forestier Monteoru - Varful Clabucetul Maneciului - DN1A
Cand: 12.02.2011
Cine: Ioan (ioanstoenica) , Maria (mariluna), Irina (aripidezapada), Andrei St (andrei.st), Olga, Stefan (stefansabin), Dragos Iancu (luque), Stefan (tesla4536), Claudia (darkclauds), Ana (anamyra), Gabi (gabir), Alice (renutzu), Zen, Lavinia (laviniatm), Tudor, Alina (arabella), Florin (livestrong) , Cristina (ina), Cosmin (cosmin936), Marilena (marilena), Irina (Illonna), Sorel (justsorel), Luciana (luciana), Andrei (chipmunk), Alina (alina.s), Daniela (danna), Cristina (crissie), Valentin (vali_zanfir), Anca ,Natalia, Cosmin (cosminandrei), Darmina (darmina), Iulia (iulia_munte), Sebastian (macinicu), Ionut (johnnutz). Daca am uitat pe cineva rog din suflet sa ma scuze.
Poze: N-am. Aparatul s-a decis sa nu mai aiba baterie chiar cand am plecat in tura, cu toate ca era iuncarcata de acasa. Sper ca bunavointa lui Ioan sa-mi ingaduie cateva poze ca sa postez si eu aici.
Update Poze: Pozele lui Ioan
Pozele lui Cosmin
Pozele Claudiei
Povestea acestei ture incepe cu 2 saptamani inainte de a se realiza. Totul a inceput de la tura propusa de Ioan pe carpati.org unde am cerut acordul sa ma alatur grupului.
Ii citesc blogul lui Ioan de cel putin 1 an si mi-am dat seama inca de la primele lecturi ca ma pot intelege cu acest OM. Are un caracter aparte si un suflet cat vointa lui de a vedea Romania si melagurile sale. Adica extraordinar de mare.
Asa ca iata-ne la 9.30 dimineata in ziua de 12.02.2011 pe DN1A in dreptul catunului Oratii pentru a incepe tura.
Dupa ce fiecare se echipeaza cu cele necesare Ioan ne explica lucrurile esentiale despre traseu si obiectivele sale.
Deoarec un grup asa mare nu poate fi indrumat de o singura persoana Ioan mi-a cerut ajutorul prin a sta la spatele grupului si sa nu ramana cineva in urma . Bineinteles ca am acceptat fara nici o retinere si sper ca mi-am facut treaba cat am putut de bine, mai ales ca nu s-a ratacit nimeni :)) Mai ales ca am vazut ce echipament montan mai are lumea si in special pantalonii fetelor :)))
Traseul ales de Ioan este un traseu nemarcat care se continua pe dumul forestier Monteoru. Pe drum multa gheata si aici s-au facut foarte utile betele de trekking, asigurand echilibrul participantilor.
Drumul forestier, ca orice drum forestier, este plictisitor cand esti in verva dimineata si simti ca poti muta muntii. Bine ca dupa o ora ajungem la fostul canton Monteoruunde facem o pauza de hidratare si alimentare. Surpriza locului au fost bomboanele de pom pe care am reusit sa le pastrez de la Craciun. Sper ca nimeni care a mancat din ele sa nu aiba probleme de natura... stiti voi... :))
De aici incepe urcusul sustinut prin padure pana la golul aplin. Cu cat ne apropiam de golul alpin cu atat mai mult se intetea vantul.
Este o sentiment ciudat sa vezi cum fac copacii in padure la vantul acela. Aveai impresia ca, oricand, padurea se va pravali pe tine. Iar sunetul este inconfundabil. Simteai ca vin lupii dupa tine...
Dupa aproximativ alta ora ajungem la gol alpin. Aici fiecare se echipeaza cu ce are mai gros, deoarec vantul sufla turbat. Parca nu mai suflase de mult si atunci s-a gasit sa exerzese tainele suflatului.
Urmam linia mici creste spre ajunge intr-o sa care ne permite atacul final asupra Varfului Clabucetul Maneciu. In sa vedem spre dreapta un adapost si decidem sa ne indreptam pespre el. Nu de alta, dar orice "armata cuceritoare" face asaltul pe burta plina, iar perspectiva de a manca in sa in vantul acela nu era imbucuratoare pentru nimeni.
La adapost luam pauza de masa prilej in care fiecare socializeaza cu ceilalti colegi de tura isi povesteasc ce ture au mai facut, cu cine au mai fost in tura si chiar isi stabilesc ture comune.
Cum carpatistului ii sta bine cu poteca, ne urnim din greu spre asaltul final al imensului varf de 1460 m.
Din sa pana in varf ne-a bautut un vant nemaintalnit. Efectiv, nu puteai sa stai in picioare. Au fost oameni care au fost daramati de vant.
Asta a fost o incercare pentru fiecare, mai ales ca unii din participanti erau la prima tura, insa, dupa parerea mea, toata lumea cred ca s-a simtit bine.
Ajunsi pe varf dupa 3 ore jumate de la plecare, speram sa avem o priveliste frumoasa. Insa ceata si ninsoarea nu ne-au permis acest lucru.
Ca sa nu spunem ca nu am facut nimic pe varf, am gasit o limba de zapada pe care ne-am dat la "sanius". Unii mai putin, alti mai mult dar toti ne-am distrat ca niste copii.
Ne-am saturat si de dat pe zapda si pornim catre masini. Ioan a ales sa ne duca la intoarcere pe o alta parte pentru a vedea mai mult din frumusetile acestui munte.
Traseul ales coboara pana la baza paduri dupa care continua prin padure oana la DN1A. Asta a fost o binecuvantare deoarece am scapat de turbarea vantului.
De aici avem de mers aproximativ patru ore pana la masina prin padure. Cum cheia marilor succese sunt pauzele lungi si dese, cei care au avut aparatul foto functionabil :( au facut poze cat pentru un an intreg.
La un moment dat iesim intr-un gol de padure care ofera o priveliste incantatoare catre Clabucetul Maneciului. Pacat ca nu a fost senin...
Dupa 3 ore de la inceperea coborarii dam de un drum forestier ceea ce insemna ca mai avem putin pana la final.
Cu noi au fost si o echipa de fimare care i-a luat un interviu lui Ioan si catorva colegi de tura. Urmariti Televiziunrea Targu Mures pentru a vedea materialul din aceasta tura.
In putin timp ajungem la masini, chiar cand se lasase seara, incheind astfel o tura minunata.
La final as dori sa adaug conluziile mele legate de acesta tura:
- nu ma asteptam sa fie un grup asa de compact. Este un aspect foarte pozitiv. La inceput, pe drumul forestier Monteoru s-a mers putin rasfirat si m-am gandit ca vor fi probleme in gestionarea unui asemnea grup. Insa, de cand am inceput sa urcam prin padure pana la finalul turei toata lumea a stat cat s-a putut de grupata. Ii felicit pe colegii mei de tura ca au facut asa, mai ales pe un vant ca acesta, si astfel i-au facut viata mult mai usoara lui Ioan in a conduce grupul.
- a fost o tura minunata care mi-a deschis deschis apetitul in a merge si in alte ture organizate pe carpati.org. Sper ca timpul sa-mi permita acest lucru.
- ar fi fost o super-mega tura daca ar fi fost senin pe varf. Asa a fost doar o super tura :)
- ii multumesc din suflet lui Ioan ca ne-a aratat acest traseu minunat si fara el nu ar fi fost posibila aceasta tura. Sper sa ma organizeze si alte ture si sa ma mai primeasca printre participanti :)
miercuri, 2 februarie 2011
Partia Zanoaga - Bran
Unde: Bran - partia Zanoaga
Cand: 30.01.2011
Cine: Vali + Anca (restu au fost la sanius :))
Poze: http://picasaweb.google.com/Ducacii/PartiaZanoagaBran29012011?feat=directlink
Sunt nebun. Probabil stiati asta :) Nebun dupa schi.
Cum prind o propunere de alunecare sau week-end petrecut la munte iarna nu ezit sa-mi scot schiurile la zapada. Asa zicea si tata cand eram eu mai tanar: "Vali, in viata sa nu ratezi nici una". Dar cred ca se referea la altceva :)
Pana voi posta un jurnal de schi de tura (asa cum am propus in blogul trecut) va voi spune cum stau lucrurile pe partia Zanoaga din Bran-Poarta.
Week-end-ul trecut am fost cu Laurentiu, cel mai bun arbitru arbitru prahovean in 2010 (ii fac reclama), si sotiile plus un prieten de-al lui cu familia la Bran. Am incercat noi un cantonament pentru ca se apropie vertiginos testarea semestriala a arbitrilor. A fost un cantonament pe cinste.. Ne-am cinstit cu vin si tuica de ne-a iesit si pe ochi.
Sambata m-am trezit, nesperat, fara durere de cap. Semn ca toate lichidele cu care ne-am hidratat au fost naturale, adica nepastilate.
Pe la 10 am ajuns la partie sa vedem cum stau lucrurile pe aici. Cum din grupul nostru schiori am fost doar eu si Anca ne-am despartit repede: eu pe partia, Anca la incepatori ca sa invete si restu la sanius.
Partia este aproximativ cat Clabucet sosire si structurata in 2 : partea de sus mai usoara gen Bradu din Poiana si de la jumate mai tare ca ultima portiune din Sorica. Nivel mediu.
Cel mai frumos este peisajul din capatul teleschiului...
Ca tot am vorbit de teleschi mi s-a parut extrem de scump: 45 RON pentru 10 urcari. Se vede ca e administrat de Ana Teleferic. Sa-l mai aud pe Copos ca nu are bani...
Primele coborari le-am facut pe schiurile de partie, dupa care am cedat echipamentul Ancai sa invete tainele schiului si eu am luat schiurile de tura pe care le-am setat pentru partie.
V-am zis la inceput ca sunt nebun dupa schi si tocmai de aceea am doua seturi de schiuri. Va spun de la inceput ca echipamentul nu este de genratie noua. L-am luat ca sa invat pe el si daca se lipeste de mine investesc si in echipament. Pana atunci nu se merita. Deci echipamentul meu este urmatorul:
- Dynastar Altiplume cu legatura Silvretta 404 pt tura;
- Elan Whistler X cu legatura Rossigniol FX 75 pt partie.
Elan-urile le-am luat pentru Anca (sanchi) ca sa invete sa schieze ( da, da, mai taie din ele..) si cand mai merg cu baietii le scot la partie. Imi plac asa de mult ca sigur am sa le pun o legatura de tura de generatie mai nou. Dar mai incolo.
Partia mi-a placut, bine batuta chiar daca dimineata mi-au clantanit dintii pana s-a "lasat" putin zapada. E buna pentru cei ca mine, adica incepatori spre mediu.
Singurele aspecte negative: partia cam scurta si scump teleschiul.
In rest, era sa ma accidentez grav dintr-un singur motiv: sunt nebun dupa schi...
Cand: 30.01.2011
Cine: Vali + Anca (restu au fost la sanius :))
Poze: http://picasaweb.google.com/Ducacii/PartiaZanoagaBran29012011?feat=directlink
Sunt nebun. Probabil stiati asta :) Nebun dupa schi.
Cum prind o propunere de alunecare sau week-end petrecut la munte iarna nu ezit sa-mi scot schiurile la zapada. Asa zicea si tata cand eram eu mai tanar: "Vali, in viata sa nu ratezi nici una". Dar cred ca se referea la altceva :)
Pana voi posta un jurnal de schi de tura (asa cum am propus in blogul trecut) va voi spune cum stau lucrurile pe partia Zanoaga din Bran-Poarta.
Week-end-ul trecut am fost cu Laurentiu, cel mai bun arbitru arbitru prahovean in 2010 (ii fac reclama), si sotiile plus un prieten de-al lui cu familia la Bran. Am incercat noi un cantonament pentru ca se apropie vertiginos testarea semestriala a arbitrilor. A fost un cantonament pe cinste.. Ne-am cinstit cu vin si tuica de ne-a iesit si pe ochi.
Sambata m-am trezit, nesperat, fara durere de cap. Semn ca toate lichidele cu care ne-am hidratat au fost naturale, adica nepastilate.
Pe la 10 am ajuns la partie sa vedem cum stau lucrurile pe aici. Cum din grupul nostru schiori am fost doar eu si Anca ne-am despartit repede: eu pe partia, Anca la incepatori ca sa invete si restu la sanius.
Partia este aproximativ cat Clabucet sosire si structurata in 2 : partea de sus mai usoara gen Bradu din Poiana si de la jumate mai tare ca ultima portiune din Sorica. Nivel mediu.
Cel mai frumos este peisajul din capatul teleschiului...
 |
| Piatra vazuta din capatul teleschiului |
 |
| In teleschi |
V-am zis la inceput ca sunt nebun dupa schi si tocmai de aceea am doua seturi de schiuri. Va spun de la inceput ca echipamentul nu este de genratie noua. L-am luat ca sa invat pe el si daca se lipeste de mine investesc si in echipament. Pana atunci nu se merita. Deci echipamentul meu este urmatorul:
- Dynastar Altiplume cu legatura Silvretta 404 pt tura;
- Elan Whistler X cu legatura Rossigniol FX 75 pt partie.
Elan-urile le-am luat pentru Anca (sanchi) ca sa invete sa schieze ( da, da, mai taie din ele..) si cand mai merg cu baietii le scot la partie. Imi plac asa de mult ca sigur am sa le pun o legatura de tura de generatie mai nou. Dar mai incolo.
 |
| Pe schiuri de tura |
Singurele aspecte negative: partia cam scurta si scump teleschiul.
In rest, era sa ma accidentez grav dintr-un singur motiv: sunt nebun dupa schi...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)