marți, 28 decembrie 2010

Ciucas - Regasirea

Unde: Ciucas
Traseu: Cab. Muntele Rosu - Saua "La "Rascruce" - Saua Chirusca - Cab. Ciucas - Cab. Muntele Rosu
Cand: 27.12.2010
Cine: Anca si Vali
Poze: din pacate nu am avut aparatul la noi si am facut ceva poze cu telefonul. Ma chinui sa le descarc in calculator dupa care le voi posta :)

Mai intai voi explica titlul:
1. In ultima perioada s-au intamplat multe evenimente pe care nu as vrea sa le mai traiasc si aveam nevoie de o tona de liniste in care sa-mi adun gandurile, sa ma lupt cu ce este in interiorul meu si sa ma regasesc.
2. Regasesc Ciucasul. Muntele cu cea mai mare incarcatura emotionala pentru mine. A fost primul munte in care am facut un traseu mai serios. I-am traversat creasta in 2 zile. Aici am inceput muntele cu adevarat. M-am intors la el ca la un prieten vechi care stie sa ma asculte si sa ma inteleaga. L-am gasit in haine de iarna.

Cred ca starea mea sufleteasca l-a influentat si pe el... A fost vant, ceata si ninsoare...

Luni, a 3 zi de Craciun, am decis sa plec pe munte. M-am suit la masina si la 10.00 intram in traseu de la cab. Muntele Rosu. Cam tarziu pentru un traseu de iarna , dar am avut incredere ca totul va fi bine.
Planul initial era sa urcam pana "La rascruce" dupa care sa ne intoarcem.

De la cab. Muntele Rosu traseul merge pe triunghi rosu urcand o panta putin abrupta, cat sa iti faca incalzirea. Poteca iese usor din padure dezvaluindu-ne o panta "infricosatoare" pentru corpul nostru torturat cu preparatele specifice Craciunului.
Nu-i problema, vrem sa iasa porcul din noi, si o abordam cu incredre pana iun dreptul unui releu (cred ca este al statiei meteo).

Aici ne intalnim cu doi iubitori ai muntelui, Andreea si Adrian (daca citesc acest jurnal si le-am gresit numele ii rog sa ma scuze), care au preferat sa faca miscare in aceste zile, nu sa umple matu'. Ne-am bucurat de prezenta lor si am hotarat sa facem impreuna aceelasi traseu.

Am uitat sa va spun ca inainte sa abordam panta respectiva grupului nostru i s-a alaturat un caine care ne-a insotit pe tot drumul. Intr-un moment de joaca, Ursu (asa la poreclit Adrian) i-a rupt pantaloni de iarna acestuia :). Bine ca nu eram in Himalaya si nu s-a lasat cu urmari mai grave.

Drumul nostru continua pe curba de nivel pan ajungem in dreptul Vf. Muntele Rosu, unde iesim la gol alpin. Aici suntem luati in primire de vant si ceata si concluzionam ca iarna e altfel...( m-am saturat sa-i tot folosesc expresia lui Basescu).

Cum urmele batute cu o saptamana inainte de prietenul meu Ioan Stoenica nu mai erau vizibile ma postez in fata m uclui nostru grup la batut urme, secondat de Anca.
In dreapta ar fi trebuit sa vedem culmea Zaganul insa ceata ne-a luat vederea. In schimb observam micile cornise care se formasera pe partea dreapta a traseului nostru.

Am avut sansa sa gasim zapada in majoritatea ei inghetata si astfel nu ne-am afundat in ea ca sa ne ingreuneze drumul. In unele locuri am intrat pana la genunchi in zapada ceea ce poate deveni periculos. Spun asta pentru ca la ora 13.00 eram in saua "La Rascruce", deci dupa 3 ore dupa ce am plecat de la cab. Muntele Rosu. In conditii de vara acest traseu se face in 1h - 1h30 min. Va las pe voi sa trageti concluziile...

In sa vremea se prezenta astfel: vant si ninsoare. Planul initial era sa ne intoarcem la Muntel Rosu pe aceelasi traseu, dar cum mai aveam aproximativ 3h jumatate de lumina, iar pe indicator scria 1h.30 min pana la cabana Ciucas am decis sa o vizitam si pe ea. Sa vedem in ce stadiu se mai afla constructia.

Traseul nostru continua pe cruce rosie pana in Saua Chirusca, dupa care tot pe cruce rosie pana la cab. Ciucas.
Drumul coboara pana in saua Chirusca pe o creasta undea am avut noroc sa fie zapada viscoliat ce ne-a permis o inaintare facila.
Din saua Chirusca drumul se continua prin padure, pe o relativa curba de nivel. In padure zapada nu era asa inghetata si in unele locuri, efectiv, am inotat prin ea. De aceea e bine sa dublezi timpul de pe indicatoare cand mergi iarna pe munte. Pot aparea situatii neprevazute si nu merita riscul sa ramai noaptea pe munte fara echipament adecvat.

Am avut parte de peisaje de vis in care ne asteptam in orice moment ca mos Craciun sa apara de pe un copac sa ne bucure cu prezenta sa. Foarte interesant a fost un brad care avea zapada inghetata pe crengi de zicea-i ca-i glazurat :).

In jurul orei 15.30 ajungem la cabana Ciucas unde avem parte de o pauza de masa bine meritata. Constructia avanseaza destul de repde si cabana arata bine. Sper din tot sufletul sa ajunga o cabana adevarata de munte si sa nu devina un al doilea Susai.

La intoarcere avem parte de o surpriza... Unul din baietii care lucrau la cabana se hotareste sa plece si avem sansa sa ne ia si pe noi cu masina pana la intersectia cu traseul banda galbena care merge din Valea Berii catre cab. Muntele Rosu. Astfel am scutit o buna parte din traseu si emotiile oe care ni le dadea panta ce coboara de la cab. Ciucas, panta ce era acoperita cu gheata. Deci pana la urma Mos Craciun a venit la noi :)

De la intersectia cu banda galbena cam intr-o ora suntem din nou la masina lasata la Muntele Rosu si astfel am incheiat intalnirea pe care am avut-o cu batranul Ciucas. Chiar daca nu am avut vremea excelenta, am avut partea de linistea pe care o cautam pentru ca gandurile mele sa se aseze la locul lor.

Sper ca urmatoarea intalnire cu Ciucasul sa fie la fel de placuta si sa-l gasesc la fel de protector cu mine. Pentru ca intotdeauna am simit acest munte ca pe un bunic.

In postul urmatoar am sa va povestesc experienta pe care am avut-o pe partiile de schi din Predeal si Azuga si faptul ca intr-o parte se poate, ceea ce este bine, iar in alta nu pentru ca banul ne-a mancat mintiile.

marți, 21 decembrie 2010

Interviul si Revelionul arbitrilor

Week-end-ul acesta a fost unul plin pentru mine. Site-ul incepe sa lucreze si deja au aparut comenzi, ceea ce este bine :)

Dupa cum bine stiti eu sunt arbitru de fotbal in cadrul Ligii a IV, mai precis Liga A Prahova. Cum judetul este mic si suntem o mana de arbitrii care oficiem la nivelul judetului Prahova am ajuns sa ne cunoastem intre noi si sa ne facem fiecare o parere despre celalalt.

Ionut Borcan face parte din Lotul Ligii a II (Divizia B) ca arbitru asistent. Din pacate, din cauza unor probleme medicale este nevoit sa stea "pe bara" o buna perioada de timp.
Este unul din vicepresedintii din fosta Comisie CJA condusa de Cristi Nica. Nu ma sfiesc sa o spun ca de cand sunt arbitru aceea comisie a fost, pentru mine, o incantare. Ii consider "fratii nostrii mai mari" pentru ca nu au avut niciodata atitudinea de sefi.

Ganditi-va putin: Cristi Nica este cel mai bun arbitru asistent din Romania. LA NOI NU S-A UITAT NICIODATA DE SUS. Pentru mine asta spune multe.

Dar cum la noi cand lucrurile merg bine nu toata lumea este multumita, aceasta comisie a fost debarcata la inceputul acestui sezon din motive neintelese de nimeni. Nu vreau sa reiau acel episod pentru ca sunt in Postul Craciunului si nu vreau sa fac pacate :)

Ionut nu a putut sa stea deoparte de prietenii lui arbitrii si a facut un blog: http://scoaladearbitri.blogspot.com/ . Cu acest blog a dorit, si dupa parerea mea a reusit, sa arate arbitrii de fotbal intr-o alta lumina.
Toata lumea stie ca noi, arbitrii de fotbal, suntem nemernici, hoti, corupti, nu dam gol din 6 m cu poarta goala, ca atacam din spate cu piciorul sus si bagam in spital adversarul si dam rosu cand ar fi trebuit sa dam o atentionare verbala pe scurt... niste hahalere.

Insa cu ajutotul lui Ionut oamenii au inceput sa vada ca pe langa arbitraj avem familii, prieteni, pasiuni, locuri de munca adica suntem oameni normali. De multe ori facem aceasta activitate din pasiune nu pentru bani. Asta asa pentru toti mancatorii...

Ionut mi-a acordat sansa sa dau un interviu pe blogul pe care va las sa-l cititi si sa trageti voi concluziile: http://scoaladearbitri.blogspot.com/2010/12/valentin-zanfir-arbitrul-care-va-ofera.html

Multumesc Ionut! Multa sanatate si sa te vedem din nou pe terenul de fotbal. Si nu in ultimul rand sa-ti creasca fetita mare si Sarbatori Fericite! Tatal tau are de ce sa se mandreasca.

Sambata seara a fost programat banchetul de sfarsit de an al arbitrilor prahoveni cunoscut si ca "Revelionul Arbitrilor".
A fost o seara ok pentru ca noi arbitrii stim sa ne simtim bine. Cand mergi in fiecare saptamana la meciuri si esti tu impreuna cu colegii tai impotriva la "nebuni" ajungi sa devii prieten cu acei oameni. Si la un banchet nu ai cum sa nu te simti bine cu ei.

Fara a avea intentia de a fi carcotas pot spune ca m-am simtit mai bine la banchetele organizate de dl. George Andrei si Cristi Nica decat la acest banchet.
Si asta din cauza unui singur motiv: daca e "Revelionul arbitrilor" pai atunci sa fie al arbitrilor. Nu si a delegatilor unor echipe, nu si a nu stiu caror sponsori si a unei parti din presa sportiva din Prahova.
Daca este asa trebuia sa-l numim Gala Fotbalului Prahovean.

In fine, trecand peste acest aspect, ii felicit pe toti laureatii si in special pe prietenul meu Laurentiu Piciu pentru premiul de " cel mai bun arbitru prahovean Liga A".
Totodata il felicit si pe campionul laureatilor, Emil Bozieru, pentru toata cariera pe care a avut-o ca arbitru.

Asa ca, dragi colegi arbitrii, sa aveti Sarbatori Fericite, sanatate voua si celor dragi si sa ne vedem cu bine la anul cand iar vom fi 3 impotriva a 22. Si nu pentru ca am vrea noi sa fim impotriva lor, ci pentru ca asa s-a impamantenit.

La multi ani colegi arbitrii!

miercuri, 8 decembrie 2010

Echipmont

Week-end-ul acesta a fost ultimul cu meciuri din acesta an. Am fost delegat la un meci de cupa Romaniei la bucov intre Tineretul din Bucov si Progresul Draganesti. Pe o ploaie infernala oaspetii au castigat meciul cu 5-1 datorita experientei mai mari.
la acest meci m-am enervat foarte tare pe spectatori. Nu ma dau victima, pentru ca sunt injurat in permanenta pe arenele din Prahova, dar acum nu am mai putut. La o faza pe care colegii mei au judecat-o foarte bine si care se desfasura in partea cealalta de teren, un spectator m-a injurat ca de ce nu am intervenit eu, cand defapt nu aveam nici o treaba acolo. N-am mai rezistat si l-am bagat si trimis la origini.

Trecand peste acest episod incepand de astazi magazinul online de echipament montan Echipmont este activ. Aici pe blog aveti un link care va directioneaza pe site.

Mie imi place sa merg pe munte si in momentele in care am dorit sa cumpar echipament montan m-am lovit de faptul ca nu am asa ceva in Ploiesti.

De astazi gata, s-a rezolvat! Echipmont este activ :)))

Site-ul doreste sa fie un ajutor pentru montaniarzi din Ploiesti si din tara. Pentru ca nu vreau sa bag pe gat oamenilor produsele pe care le comercializez prin acest site. Exista si rubrica de Informatii utile unde se pot citi sfaturi despre cum sa-ti alegi un cort, bete de trekking, imbracaminte montana si multe altele.

Marcile comercializate sunt marci de renume in aceasta industrie, cum ar fi: Hannah, Ferrino, Trekmates, Goggle, Meindl, Scarpa si multe altele. Port in continuare discutii pentru a aduce si alte marci ca: Petzl, Millet, Atta, Mammut.

Pentru orice informatie legata de site sau produsele pe care le comercializez va stau la dispozitie aici sau pe adresa de mail: office@echipmont.ro si va voi raspunde cu cea mai mare placere.

Gata! Aventura montana poate sa inceapa!:))

luni, 29 noiembrie 2010

Deasupra Cheilor Gradistei

Cand: 27.11.2010
Cine: Luci si Vali
Unde: Cheile Gradistei, Moeciu de Sus
Poze: http://picasaweb.google.com/Ducacii/DeasupraCheilorGradistei27112010?feat=directlink

Acest jurnal nu prezinta o ascensiune sau un traseu de dificultate, dar are o incarcatura emotionala pentru mine prin imaginile pe care mi le-a oferit.

Week-end-ul 26-28.11.2010 a reprezentat momentul in care Anca si colegii ei au incercat sa-si consolideze echipa prin participarea la un team-building. Ca locatie a fost aleasa zona Cheilor Gradistei din Moeciu si deoarece s-au putut lua si familiile nu am pierdut ocazia sa merg si eu.

Asa ca sambata dimineata s-a organizat o excursie prin zona pentru a vedea si altii frumusetiile Romaniei (au fost si ceva straini printre noi).
Cum traseul ales a fost ceva de plimbare am decis cu Luci (pe care-l cunoasteti din jurnalul Braul Rosu) sa urcam deasupra cheilor sa vedem ce ne rezerva zariile.

Tehnic vorbind, traseul nu a fost deloc greu avand de urcat o panta de 300m acoperita cu iarba, iar coborarea la fel. Ideea este ca nu trebuie sa urci nu stiu cate inaltimi ca sa te poti bucura de frumusteiile muntelui. Trebuie sa-l respecti chiar daca are altitudine mica pentru ca asa iti va rasplati efortul.
In asteptarea iernii
La capatul pantei se afla o casa intr-o poiana foarte frumoasa care te indemna la liniste si meditatie.
In "curtea" casutei am avut ce admira:

La capatul pantei zarile ni s-au deschis catre Piatra Craiului si apoi catre Bucegi, peisajul fiind de vis.


Am ramas foarte impresionat de acesti doi mesteceni si mi-au intarit inca odata convingerea ca sunt copacii mei preferati.


Cum ar fi sa ai asa o viata?

Ca sa cunoastem mai bine locurile discutam si cu oamenii din zona paote aflam infomatii si despre modul lor de trai.




Ne pregatim de coborare cu speranta ca a fost o zi plina si ca nu ne-am murdarit pantalonii degeaba:))


A fost un week-end in care toata lumea s-a simtit bine si cred ca pentru echipa lor a fost un succes.
Dovada ca eu m-am simtit bine o aveti mai jos:

marți, 26 octombrie 2010

O ghiezi !

Cand: 24.10.2010
Cine: Ana, Aca si Lali
Unde: Cocorastii Misli - Bustenari
Toate pozele: http://picasaweb.google.com/Ducacii/LaPadure24102010?feat=directlink

In ultima perioada am avut destul de multa treaba si vedeam cum natura "innebuneste" pe zi ce trece datorita toamnei.
Si mi-am zis: Ba, Vali, tu nu te duci la padure? Cum cand? Duminica dupa meci.

Cum sambata am avut meci dupa masa si duminica dimineata se pare ca dupa amiaza era ocazia ideala sa mergem la padure sa vedem culorile naturii.

In week-end-ul acesta am avut-o cu noi si pe ANA. Cum care Ana? Nepotica noastra de 3 ani care e o scumpica care ne-a distrat tare cu : "O ghiezi". Explicatia la sfarsit...

Duminica pe la 2 eram acasa dupa un meci fara istoric: 9-0 pt gazde. Ma asteptam sa le vad pe fete (Ana si Aca) pregatite sa mergem in plimbare, insa nu a fost asa. Copilul trebuie sa doarma dupa amiaza. Asta e! Litera de lege. Ne conformam.

Dupa ce se trezeste suntem pregatiti sa mergem la padure si poate vedem si caluti. Am ales ca destinatie drumul Cocorastii Misli - Bustenari, un drum semiforestier.

Dupa ce iesim din Cocorastii Misli dam de simbolul localitatii: un stejar secular de vreo 600 de ani.
Cam asa aratam noi pe langa natura

Stejer-gorun din 1480

 Ne-am jucat putin in poiana si am plecat pe drumul padurii.


Aproape de localitatea Bustenari drumul iese intr-o poiana mare unde este o stana si am avut noroc... Am vazut caluti :)



Bau!! Pacat ca-i miscata :(
Ne-am jucat in poaiana pana ne-a prins seara si in drum spre casa am avut parte de un rasarit de Luna fenomenal.


Profesoara: Copii care-i cel mai rotund lucru de pe Pamant?
Elevii: Luna, doamna profesoara. Ahh! Ba nu Jabulani!:))
Pentru ce-i care s-au intrebat care-i treaba cu O GHIEZI explicatia este urmatoarea:
Ana ne arata manuta ei si spunea: O ghiezi, o ghiezi si SPANG! iti ardea o palma :))))))

duminică, 10 octombrie 2010

Testare si 2 meciuri

Week-end-ul asta a fost destul de plin. Sambata dimineata am avut o testare fizica urmata de un meci dupa amiaza. Duminica a fost ma scurta cu doar un meci dimineata. Si acum sa vedem cum a fost :))

Sambata - alergarea de dimineata 
Pentru sambata dimineata a fost programata la Izvorani o testare fizica pentru tot arbitri din lotul Ligii A din Prahova.
Testarea incepe la ora 8.00 asa ca ora 6.00 este o ora numia buna pentru trezire. Nu este ea prea ortodoxa, dar merge :)

Pentru cei care nu stiu testele constau in alergare de rezistenta sau testul Cooper si alergare de viteza 50m in max 7,5 s si 200m in max. 32 s.
Testul Cooper se face pe durata a 12 minute, iar arbitrul trebuie sa alerge cel putin 2700 m.

La 7.30 am fost la Izvorani si ne-am impartit in 2 serii pentru testul Cooper eu fiind repartizat in cea de-a doua serie cu batraneii: Dan Sacuiu, Bebe Zahiu, Doralin, Piciu Laurentiu si Ciprian :)))

Inainte de probe. Cam frig, ah:)))

La 9.00 eram gata cu probele si astfel alergarea de dimineata care infrumuseteaza viata se terminase :))).
 Razava Radu multumit ca a terminat cu probele si ca a alergat "doar" 3100 m

Inainte unei serii de viteza

 Ciprian Piciu. Se citeste pe fata lui expresia ca am scapat si de astea da-le-n masa :)))


Vointa 2000 Magurele - AS Mislea : 5-0

Dupa amiaza de sambata a fost rezervata meciului disputat la Magurele intre Vointa din localitate si AS Mislea. Am ramas placut impresionat de baza sportiva pe care o au cei din Magurele. Sunt multe echipe la Liga A (Liga IV) care nu au astfel de conditii. Si asta este un plus.

Colegii mei au fost Gyorgy Cristian din Medias (deoarece este la facultate in Ploiesti acum e arbitru in Prahova) si Nuta Ovidiu. Observator al jocului a fost dl. Theodor Negoita - nea Titi pentru cunoscatori :)).

 Ovidiu in stanga si Cristi in dreapta"

In prima repriza jocul a fost destul de echilibrat ambele echipe avand ocazia de a inscrie. Gazdele au reusit sa marcheze in minutul 20 si atfel s-a stabilit rezultatul de la pauza, si anume 1-0 pentru Magurele.

La pauza inainte de inceperea celei de-a doua repriza

Dupa pauza gazdele au reusit sa inscrie repede si astfel in min. 47 scorul era de 2-0.  Pe fondul unei caderi fizice a jucatorilor oaspeti, gazdele au reusit sa ma marcheze inca de 3 ori si astfel scorul final a fost 5-0 pentru Vointa 2000 Magurele.
Este un rezultat prea mare pentru ceea ce s-a intamplat in teren, insa nimeni nu a contestat superioritatea gazdelor.


Duminica: Flacara Malaiesti - Prahovita Magureni 1-1

Duminica am fost delegat la meciul Flacara Malaiesti - Prahovita Magureni din Liga B (Liga V). Desi sunt in aceeasi serie cu Magurele conditiile sunt muuult inferioare.

Recunosc ca acest joc nu mi-a iesit asa cum am dorit probabil si din cauza oboselii acmulate cu o zi inainte.

Colegii mei au fost Andreea Popa si Louise Oprescu amandoi din Ploiesti, iar observator a fost dl. Ion Mihai, vicepresedintele CJA "Dr. Emil Vlaiculescu" Prahova.

Jocul a fost echilibrat chiar daca oaspeti au reusit sa inscrie in minutul 5 si astfel stabilind si rezultatul de la pauza. Ambele echipe au avut ocazii mari de gol si au fi putut fie egala, in cazul echipei din Malaiesti, sau ar fi putut sa se desprinda in cazul echipei din Magureni.
In min 38 l-am evacuat din incinta terenului de joc pe antrenorul echoei gazde deoarece l-a imbrancit pe colegul Louise.

Dupa pauza gazdele au intrat mai hotarate si au reusit sa marcheze in minutul 70 stabilind si rezultatul final. Au fost ocazii clare de ambele parti dar nu s-a mai inscris.

A fost un joc in care am acordat multe cartonase. Majoritatea galbenelor au fost pentru comportari nesportive, dar au fost 3 si pentru proteste. Am acordat si 2 cartonase rosii, unul pentru greseala grava iar al doilea pentru ca jucatorul respectiv m-a injurat, ambele cartonase fiind acordate oaspetilor.

Personal nu am fost multumit de prestatia mea si ar fi trebuie sa le mai arat cateva cartonase galbene gazdelor lucru confirmat si de dl. observator.

Si astfel am incheiat un week-end plin cu gandul ca de maine incepe o noua saptamana in care speram ca vom bate si noi pe cineva in campania de calificare la Euro 2012.






luni, 4 octombrie 2010

Prahova VS Ilfov: 4-3

Duminica, 03.10.2010, am fos delegat la meciul disputat intre Selectionata Prahova si Selectionata Ilfov.
Este vorba de selectionatele de juniori sub 16 ani din cele doua judete.

FRF organizeaza la nivel national un astfel de campionat prin care se incearca gasirea unor fotbalisti de perspectiva.

Jocul a inceput pe un fond de dominare al echipei gazde care a si marcat 3 goluri in primele 30 de minute. Totusi, oaspetii, au marcat si ei in prima repriza anuntatnd o repriza a doua mult mai disputata.

In partea a doua a jocului oaspeti au fost mai aprigi si au reusit in 10 minute sa egaleze scorul si astfel in minutul 55 scorul era 3-3. Aceasta s-a datorat si fapului ca selectionata Prahovei a intrat mult mai relaxata in joc la inceputul celei de-a doua reprize.

Gazdele sau reusit sa marcheze repede, in minutul 60, ducand scorul la 4-3 acesta fiind si rezultatul final al meciului.
Pana la final au mai fost ocazii de ambele parti dar nici una dintre echipe nu a marcat.

I-am avut ca si colegi pe George Anastase si pe Mihai Ivan.
George s-a grabit la unele faze cand a judecat offside-ul dar pana la uram totul a decurs bine si cred ca a luat de bune sfaturile pe care i le-am dat atat eu cat si Silviu Crangasu (presedintele AJF Prahova) prezenta la meci.

Mihai Ivan este un arbitru din Vaslui care s-a transferat in Prahova datorita scolii si a fost la primul lui meci in Prahova. Chiar daca nu ne-am mai intalnit pana acum colaboarea pe care am avut-o cu el a fost foarte buna dovedind ca are meciuri "in steag" :)).

La final am fost felicitati de dl Poenaru Gheorghe, presedintele CJA Ilfov, prezent la meci alaturi de selectionata de juniori a judetului Ilfov, semn ca brigada nu a influentat prin deciziile sale jocul si ca ne-am fact treaba cum trebuie.

marți, 28 septembrie 2010

Let's do it Romania - curatenie generala

A venit si ziua de 25 septembrie 2010.
Cu o noapte inainte a turnat cu galeata si am zis ca actiunea noastra se va compromite. Insa cineva acolo sus ne iubeste si ne-a oferit o zi numai buna pt curatenie.


De cand am vazut anuntul cu Let's do it Romania am vrut sa fac parte din acest proiect.

Ideea este simpla: Vrei sa ai o tara mai frumoasa? Vrei ca locurile prin care te plimbi sau iesi la iarba verde sa fie mai curate? Bine, atunci nu te mai plange ca autoritatile nu fac nimic si treci la treaba! Pune mana si aduna gunoaiele de pe jos, chiar daca acestea nu sunt aruncate de tine.FOARTE IMPORTANT!

DE CE ESTE FOARTE IMPORTANT? As vrea sa cred ca exista cel putin o persoana din cele care arunca gunoaie care sa fi participat la actiune si sa adune macar gunoaiele pe care le-a aruncat. 

Doresc sa le multumesc din suflet si au tot respectul meu doamnei profesoare BERCARU OANA si grupului de elevi de la Scoala Generala Tintea care m-au ajutat sa curat gunoaiele din padurea Tufeni din Baicoi.

Doresc ca toti giboni si porcus cocalarus care arunca gunoaie fara sa se gandeasca la consecinte, ca un copil de 3 ani are mai multa minte ca ei. Ne-a ajutat din toata marinimea sufletelului ei. MUTUMEC ANA. Asa se invata respectul fata de natura.
Sunt atat de multe ca nu stiu cu care sa incep
Le multumesc Ancai si Oanei pentru ca au crezut ca se poate si ca padurea va fi mai curata.

Nu in ultimul rand le multumesc tuturor celor care s-au implicat in acest proiect si cu ajutorul lor avem o tara mai curata.

Ca sa parafrazez o reclama cunoscuta:
 nesimtirea unora - un morman de gunoi
 respectul fata de natura invatat de tineri - de nepretuit

Gata cu vorbaria. Urmeaza poze: