Prin nametile Nistorestiului

Unde: Dealuri Cornu-Nistoresti
Pe dealuri pe poteci nemarcate

Cand: 05.02.2012

Cine: Ioan si Vali

Poze: https://picasaweb.google.com/Ducacii/PeDealurileNistorestiuluiPrinNameti_05_02_2012?authuser=0&feat=directlink

Iata ca zapada mult asteptat a venit. Si a venit ca nemti peste olandezi, adica multa:)

Cum nu mai fusesem demult pe munte fiind plecat din tara imi ardea buza pentru o tura.
Niste telefoane date in zona montana la Busteni m-au linistit pentru o tura de munte. Motivul: zapada asteapta cel mai mic semn sa plece de pe culmi.

Cum vroiam sa exersez si mai mult schiul de tura l-am sunat pe Ioan si i-am propus o tura. Ideea lui a venit natural si s-a votat in unanimitate: dealurile din jurul Brezei.

Asa ca duminica dimineata ma aflam in trenul care merge la Brasov, insa eu m-am oprit la Breaza. Ideea cu trenul a fost super mai ales ca a fost putin oldschool precum si nu a trebuit sa am grija masinii si sa ma intorc in aceelai loc. Mai ales ca biletul pana la Breaza e 5 lei.

Tura nu a avut ceva special in ea ca o tura de munta, insa mie mi-a placut enorm.

Am tras ca apucatul prin zapada mare pana la brau in unele locuri unde eu ma scufundam pana la genunchi cu tot cu schiuri. Zapada a fost cea mai pacatoasa posibila... zapada grea, semi uda prin care trebuia sa lupti sa inaintezi.

Am tras de mine ca de un cal mai ales ca nu sunt foarte obisnuit cu efortul schiului de tura si a fost o binecuvantare sa gasim poteca facuta pe culmea dealului.Insa poteca ne-a parasit dupa scurt timp si am continuat prin tunelurile zapezii printr-un peisaj in acre ma asteptam oricand sa iasa vreun pitic sau vruen lup.

Planul initaial a fost sa coboram in Comarnic, dar din cauza faptului ca zapada era imensa si eu eram recunosc, varza, am coborat in Nistoresti.

Din culmea delului pana in DN1 am blocat legaturile de tura, am scos pieile si m-am dat la vale ca doar eram oe schiuri :))
Mi-am promis ca o sa revin cand se mai intaraeste zapada si am sa urca panta din spatele benzinariei de pe DN si sa ma dau pe ea.

A fost o tura stabilita ad-hoc, care a venit ca o manusa , alaturi de un prieten drag si care mi-a adus aminte ca iarna nu-i ca vara. Uneori e mai frumoasa :)...