Pe Valea Morarului calarind Balaurul

Unde: Bucegi - Valea Morarului 1A si Creasta Balaurului (creasta Bucsoiului Mic) 1B

Cand: 14.09.2011

Cine: Vali, Cosmin, Ioan

Poze: https://picasaweb.google.com/Ducacii/PrinValeaMoraruluiCalarindBalaurul?authuser=0&feat=directlink

Pe Cosmin l-am cunoscut acum un an intr-o tura la Omul. El tocmai urcase pe Valea Morarului impreuna cu un grup de prieteni, iar eu cu Anca pe Obarsia Ialomitei. L-am recunoscut dupa profilul de pe carpati.org si am vorbit multe cu el printre care si sa ma duca pe Morar.

Ne-am mai intalnit odata la tura lui Ioan din Clabucetul Maneciului unde ne-am strans 40 de insi. Doamne ce tura ! Aici am mai discutat revenind cu subiectul Valea Morarului.

Totul a pornit de la SMS-ul primt cu o zi prin care Cosmin imi spunea ca-i liber si ca ar fi super sa facem un Morar. Atat mi-a fost... Am luat aprobariile necesare de la munca si am gasit si un doritor...Pe cine? Nimeni altul decat Ioan Stoenica care a fost bucuros de propunere

 Si iata ca miercuri, in ziua Sfintei Crucii, pe 14.09, Dumnezeu a fost muntoman :)) si cei 3 insi de mai sus eram pe traseul spre Cantonul de Vanatoare Coltii Morarului la care ajungem dupa 40 de min de la plecarea din Gura Diham. Pe traseu am vazut si o urma de urs dar nu a catadicsit sa ne iasa in cale.

Luam o mica pauza si ca sa nu fim neregulamentari mergem cateva minute si pe traseu marcat turistic cu triunghi rosu pana la Valea Morarului. Este vorba de traseul ce face legatura, pe sub abrupturile Bucegilor, intre Busteni si Pichetul Rosu, ce trece si prin Poiana Costilei.

Si iata-ne ajunsi in Valea Morarului... Valea Morarului este o vale de abrupt din Bucegi cu grad 1A care in 4 ore te scoate la Omul. Te scoate cam cu limba pe afara, dar asta este o alta poveste :)

Prima portiune a vaii este plina de vegetatie care nu ne lasa indiferenti. Avand in vedere ca aceea este Poiana cu Urzici, va cam dati seama ce onomatopee au fost pe acolo. Noi zicem ca am facut zgomot ca sa nu ne intalnim cu ursache, dar de fapt ne cam basiccau urzicile. Mai mult pe mine care eram in pantaloni scurti :))

Ce a fost interesant in aceasta portiune a fost intalnirea cu 2 baieti. Nu ca ar fi ceva extraordinar sa te intalnesti cu oameni pe o vale de abrupt dar modul lor de abordare a fost ciudat, haios si periculos in aceelasi timp. De ce?
Pai oamenii nu avea cine stie ce echipament (a se citi ca nu aveau bocanci in picioare ci niste adidasi care nu erau nici macar de trail running) si la intrebarea de unde au coborat au spus ca de la Omul. Spuneau ca au plecat de dimineata de la Piatra Arsa si au luat-o pe Valea Morarului fara sa aiba harta Bucegilor la ei. Bine, bine, nici noi nu am avut insa noi mai cunoastem ceva trasee din Bucegi si nu cred ca nu am fi stiut pe unde sa ne retragem in caz de ceva, dar ei ne-au spus ca au vazut Valea pe Google Earth acasa si asa s-au decis sa o coboare!
Ce???  DA ati citit bine... Au vazut valea pe Google Earth si s-au gandit ca pe acolo se coboara si vroiau sa urce la Omul pe Malaiesti fara pic de harta. Ziceau ceva si de Valea Adanca?!? Nu ca as judeca eu pe cineva dar nu cred ca este foarte sigura aceasta abordare.

Le uram succes baietilor si incepem sa urcam pe vale pana la prima saritoare pe care ne decidem sa o ocolim prin stanga pentru ca parea cam spalata.

Dupa ce trceme de acest prim prag usor, usor vegetatia mare incepe sa se rareasca si lasa loc peretilor impresionanti de pe ambele parti. Cum ne simteam foarte bine si vremea era superba, chiar daca pasajele dificile se pot ocoli pe fetele inierbate, am zis sa facem si putin alpinsm si am luat-o chiar pe firul vaii la catarat de bolovani. Mama, super! Castigi atat de repede altitudine si este un alt tip de efort. Adrenalina curge prin vene si vrei din ce in ce mai mult. Marfa!

Dupa ce trecem noi toate saritorile din firul vaii, cu usurinta, cu greutate din cauza fundului cam  mare ajungem in caldarea inferioara a Vaii Morarului. Deci, mi-au cazut plombele. Asa ceva nu am mai vazut in viata mea. Este SUPERB! Se deschide valea, cu aprubturile Morarului si ale Balaurului in parti, plus ca este o liniste... Iti auzi gandurile nu alta. Si nu aveam cum sa nu-mi aud gandurile pentru ca tipau de bucurie :)

Luam o bine meritata pauza de afine pentru ca nu aveai cum sa nu faci altfel, urindu-ne cu greu spre ascensiunea vaii. Pe firul vaii, pe pantele inierbate ajungem la saritoarea ce desparte caldarea superioara de cea inferioara. Cum Ioan a ocolit-o acum 3 saptamani pe parte dreapta, am convenit in urma negocierilor intense:)), acum sa abordam ocolirea pe partea stanga. Pe stanga e o panta cu mai multa piatra decat pe drepta dar la fel de abordabila. Nu am spus ca este usor, dar este abordabil si cu grija se trece fara probleme.

Gata suntem in caldarea superioara. Vedem si statia meteo de la Omul, iar peisajul e tare rau. Cum nu avea sens sa mai ajungem la Omul am luat pe o fata inierbata din dreapta care scoate sufletul din om :) Din caldarea superioara vedem si Cresta Balurului in toata splendoarea ei pregatindu-ne pentru ceea ce va urma.

Insa inainte de a incepe coborarea pe Balaur ajungem in saua Bucsoiului de unde se deschid zarile catre Scara, Malaiesti si Tiganesti si nu mai putin celebra Piatra Craiului. Si tot aici am profilat 3 tinte noi in Bucegi. Va imaginati care :)

Admiram noi pesiajul dar trebuie sa ne urnim sa calarim Balaurul ala odata :) Si intram pe o poteca ce ne scoate in creasta deschizandu-ne zarile spre surorile Sisters: Piatra Mare si Postavara, Predeal si un fir secundar al Vaii Bucsoiului.

Cum drumetului ii sade bine  o pauza, stam si noi sa admiram peisajul si sa mancam. Mai facem planuri cum ar fi: uite, muchia aia despadurita ce pleaca de la Diham, cred ca arata super iarna sau Vali uite Piatra Mare unde nu ai fost deloc si ar fi bine sa te duci, chestii din astea :) Insa sub noi se lasa Creasta Balaurului care astepta sa fie calarita.

Creasta Bucsoilui sau Creasta Balaurului este o creasta cotata 1B, fiind incadrata pe stanga de Valea Bucsoilui si pe dreapta de Valea Morarului. Cofnorm descrierii lui W. Kargel nu pune probleme tehnice deosebite. Insa trebuie parcursa cu atentie avand in vedere haurile ce se deschid sub tine...

Fiind o creasta mai putin umblata avem parte si de flori de colt. O puzderie... trebuie sa fi atent pe unde calci ca sa nu le strivesti. Insa nu sunt la fel ca cele din Crai. Alea parca iau steroizi. Sunt mari si musculoase fata de suratele de pe aceasta creasta. Asta nu inseamna ca nu sunt frumoase. :)

De pe creasta privelistea e magnifica. Ai Costila si Morar in dreapta, in stanga depresiunea Brasovului, iar in spate imensa piramida a Bucsoiului. Acum ii inteleg pe concurentii de la 7500 Bucegi. Bucsoiul asta e al dracu' de mare si impunator. Te termina psihic, dar odata ce l-ai urcat poti sa spui ca a trecut greul maratonului si terminarea acestuia e o chestiune de timp.

Spre finalul crestei acesta trebuie abordata pe partea vaii Bucsoiului, unde avem parte si de ceva capre negre. Cam dezamagit la acest capitol. Ma asteptam sa vad o gramada de capre nerge in tura asta, insa cred ca am vazut 2 maxim 6 :)

Ajungem la finalul crestei si trebuie sa incepem coborarea nu inainte de a mai lua o pauza sa admiram privelistea de sus, care este superba. Coborarea se face printr-o adevarat jungla de iarba, jnepeni si zmeuris pe o poteca bine conturata care nu puen probleme de orientare. Cum trecem prin zmeuris nu avem cum sa nu lasam ursul fara manacare. Da-l in masa si asa este mare si gras :)

Facem burta mare si coninuam sa coboram pana pe Varful Timbal care marcheaza sfarsitul crestei. Ne declaram multumiti de tura de calarie pe Balaur si il anuntam ca nu va fi pentru ultima oara. Sper sa ne primeasca la fel de bine si alta data.

Insa tura nu s-a incehiat si trebuie sa ajungem in firul vaii. Continuam periplul prin jungla de iarba si zmeuris abordand diferite subiecte de discutii. Motivul: urmele lasate de ursache nu prea ne recomandau un parcurs in liniste si nu ne-ar fi placut o intalnire cu el fata in fata. Nu de alta dar rezerva lui de zmeura scazuse simtitor :))

Ajunsi in firul Vaii Morarului admiram inca odata Timbalul si Acele Morarului si ne indreptam agale catre masina incheind o tura frumoasa ce ne-a oferit peisaje ce iti tai respiratia.

Este tare bine sa mergi in tura alaturi de oameni pe care-i cunosti si stii la ce sa te astepti de la ei. Adica totul sa fie bine si buna dispozitie sa fie la inaltime. Merci baieti ca ati fost alaturi de mine pe prima vale de abrupt nemarcata si pe o creasta la fel de nemarcata :) care mi-a placut la nebunie.

Cat despre Balaur... il lasam sa se odihneasca pentru ca sigur il voi mai calari prin Valea Morarului. E prea frumos sa nu fac asta!