Riders on the wind

Multumesc Ioan Stoenica pentru aceasta tura extraordinara

Unde: Clabucetul Maneciului

Traseu: DN1A - drumul forestier Monteoru - Varful Clabucetul Maneciului - DN1A

Cand: 12.02.2011

Cine:  Ioan (ioanstoenica) , Maria (mariluna), Irina (aripidezapada), Andrei St (andrei.st), Olga, Stefan (stefansabin),  Dragos Iancu (luque), Stefan (tesla4536), Claudia (darkclauds), Ana (anamyra), Gabi (gabir), Alice (renutzu), Zen, Lavinia (laviniatm), Tudor, Alina (arabella),  Florin (livestrong) , Cristina (ina),  Cosmin (cosmin936),  Marilena (marilena), Irina (Illonna), Sorel (justsorel), Luciana (luciana), Andrei (chipmunk), Alina (alina.s), Daniela (danna), Cristina (crissie), Valentin (vali_zanfir), Anca ,Natalia, Cosmin (cosminandrei), Darmina (darmina),  Iulia (iulia_munte), Sebastian (macinicu), Ionut (johnnutz). Daca am uitat pe cineva rog din suflet sa ma scuze.

Poze: N-am. Aparatul s-a decis sa nu mai aiba baterie chiar cand am plecat in tura, cu toate ca era iuncarcata de acasa. Sper ca bunavointa lui Ioan sa-mi ingaduie cateva poze ca sa postez si eu aici.

Update Poze: Pozele lui Ioan
                      Pozele lui Cosmin
                      Pozele Claudiei
                     
Povestea acestei ture incepe cu 2 saptamani inainte de a se realiza. Totul a inceput de la tura propusa de Ioan pe carpati.org unde am cerut acordul sa ma alatur grupului.
Ii citesc blogul lui Ioan de cel putin 1 an si mi-am dat seama inca de la primele lecturi ca ma pot intelege cu acest OM. Are un caracter aparte si un suflet cat vointa lui de a vedea Romania si melagurile sale. Adica extraordinar de mare.

Asa ca iata-ne la 9.30 dimineata in ziua de 12.02.2011 pe DN1A in dreptul catunului Oratii pentru a incepe tura.
Dupa ce fiecare se echipeaza cu cele necesare Ioan ne explica lucrurile esentiale despre traseu si obiectivele sale.

Deoarec un grup asa mare nu poate fi indrumat de o singura persoana Ioan mi-a cerut ajutorul prin a sta la spatele grupului si sa nu ramana cineva in urma . Bineinteles ca am acceptat fara nici o retinere si sper ca mi-am facut treaba cat am putut de bine, mai ales ca nu s-a ratacit nimeni :)) Mai ales ca am vazut ce echipament montan mai are lumea si in special pantalonii fetelor :)))

Traseul ales de Ioan este un traseu nemarcat care se continua pe dumul forestier Monteoru. Pe drum multa gheata si aici s-au facut foarte utile betele de trekking,  asigurand echilibrul participantilor.

Drumul forestier, ca orice drum forestier, este plictisitor cand esti in verva dimineata si simti ca poti muta muntii. Bine ca dupa o ora ajungem la fostul canton Monteoruunde facem o pauza de hidratare si alimentare. Surpriza locului au fost bomboanele de pom pe care am reusit sa le pastrez de la Craciun. Sper ca nimeni care a mancat din ele sa nu aiba probleme de natura... stiti voi... :))

De aici incepe urcusul sustinut prin padure pana la golul aplin.  Cu cat ne apropiam de golul alpin cu atat mai mult se intetea vantul.
Este o sentiment ciudat sa vezi cum fac copacii in padure la vantul acela. Aveai impresia ca, oricand, padurea se va pravali pe tine. Iar sunetul este inconfundabil. Simteai ca vin lupii dupa tine...

Dupa aproximativ alta ora ajungem la gol alpin. Aici fiecare se echipeaza cu ce are mai gros, deoarec vantul sufla turbat. Parca nu mai suflase de mult si atunci s-a gasit sa exerzese tainele suflatului.

Urmam linia mici creste spre ajunge intr-o sa care ne permite atacul final asupra Varfului Clabucetul Maneciu. In sa vedem spre dreapta un adapost si decidem sa ne indreptam pespre el. Nu de alta, dar orice "armata cuceritoare" face asaltul pe burta plina, iar perspectiva de a manca in sa in vantul acela nu era imbucuratoare pentru nimeni.
La adapost luam pauza de masa prilej in care fiecare socializeaza cu ceilalti colegi de tura isi povesteasc ce ture au mai facut, cu cine au mai fost in tura si chiar isi stabilesc ture comune.

Cum carpatistului ii sta bine cu poteca, ne urnim din greu spre asaltul final al imensului varf de 1460 m.
Din sa pana in varf ne-a bautut un vant nemaintalnit. Efectiv, nu puteai sa stai in picioare. Au fost oameni care au fost daramati de vant.
Asta a fost o incercare pentru fiecare, mai ales ca unii din participanti erau la prima tura, insa, dupa parerea mea, toata lumea cred ca s-a simtit bine.
Ajunsi pe varf dupa 3 ore jumate de la plecare, speram sa avem o priveliste frumoasa. Insa ceata si ninsoarea nu ne-au permis acest lucru.
Ca sa nu spunem ca nu am facut nimic pe varf, am gasit o limba de zapada pe care ne-am dat la "sanius". Unii mai putin, alti mai mult dar toti ne-am distrat ca niste copii.

Ne-am saturat si de dat pe zapda si pornim catre masini. Ioan a ales sa ne duca la intoarcere pe o alta parte pentru a vedea mai mult din frumusetile acestui munte.

Traseul ales coboara pana la baza paduri dupa care continua prin padure oana la DN1A. Asta a fost o binecuvantare deoarece am scapat de turbarea vantului.
De aici avem de mers aproximativ patru ore pana la masina prin padure. Cum cheia marilor succese sunt pauzele lungi si dese, cei care au avut aparatul foto functionabil :( au facut poze cat pentru un an intreg.

La un moment dat iesim intr-un gol de padure care ofera o priveliste incantatoare catre Clabucetul Maneciului. Pacat ca nu a fost senin...

Dupa 3 ore de la inceperea coborarii dam de un drum forestier ceea ce insemna ca mai avem putin pana la final.
Cu noi au fost si o echipa de fimare care i-a luat un interviu lui Ioan si catorva colegi de tura. Urmariti Televiziunrea Targu Mures pentru a vedea materialul din aceasta tura.

In putin timp ajungem la masini, chiar cand se lasase seara, incheind astfel o tura minunata.

La final as dori sa adaug conluziile mele legate de acesta tura:
 - nu ma asteptam sa fie un grup asa de compact. Este un aspect foarte pozitiv. La inceput, pe drumul forestier Monteoru s-a mers putin rasfirat si m-am gandit ca vor fi probleme in gestionarea unui asemnea grup. Insa, de cand am inceput sa urcam prin padure pana la finalul turei toata lumea a stat cat s-a putut de grupata. Ii felicit pe colegii mei de tura ca au facut asa, mai ales pe un vant ca acesta, si astfel i-au facut viata mult mai usoara lui Ioan in a conduce grupul.
 - a fost o tura minunata care mi-a deschis  deschis apetitul in a merge si in alte ture organizate pe carpati.org. Sper ca timpul sa-mi permita acest lucru.
 - ar fi fost o super-mega tura daca ar fi fost senin pe varf. Asa a fost doar o super tura :)
 - ii multumesc din suflet lui Ioan ca ne-a aratat acest traseu minunat si fara el nu ar fi fost posibila aceasta tura. Sper sa ma organizeze si alte ture si sa ma mai primeasca printre participanti :)