Sulina, locul unde Dunarea saruta Marea

Unde: Sulina

Cand: 8-14 august 2011. Partea a doua a vacantei de vara

Cine: Vali si sotia :)

Poze: https://picasaweb.google.com/Ducacii/DeltaDunarii_Sulina_814082011?authuser=0&feat=directlink

Dupa cum ati vazut in jurnalul trecut concediul nostru aka vacanta noastra de vara am impartit-o in doua. Daca in prima parte ne-am simtit ca acasa in Maramures am zis sa vedem si cum e la mare.

Cum eu in statiunile consacrate de pe litoralul romanesc mi-am propus sa nu mai calc am stabilit sa incercam ceva inedit, un loc unic in Romania, Europa si lume, anume locul unde Dunarea saluta sau saruta Marea: Sulina.

Sambata a trebuit sa fiu in Ploiesti pentru probele de la arbitraj peste care am trecut cum am trecut avand in vedere kg stranse in Maramures. Important este ca totul a fost bine. In schimb de duminica m-a tot chemat marea :)

Si uite asa luni la 3 dimineata, ca doar suntem in concediu :), ne trezim si luam directia Tulcea ca sa luam nava rapid pana la Sulina.

In Tulcea ajungem la timp nu inainte de a avea ce povesti... Problema in Tulcea este unde lasi masina. Ai parcat-o gresit, pac au venit oamenii si ti-au blocat roata.
Citisem pe net ca la debarcader este o parcare platita. Si dai si cauta. Nimeresc in parcarea autogarii :)) Dupa ce ma dumiresc si ma cearta portarul ies din parcare si vad un baiat si-l intreb unde e parcarea cu pricina. Ca un rechin ce a simtit sange mi-a zis ca ma duce el intr-o paracre la 200 m mai incolo. In locul unde m-a dus ce sa vezi? O parcare normala ca toate parcarile din Tulcea fara urma de paza sau lumina sau ceva anume.
Aha!.. Stai ca am uitat ceva sa iau din oras si ma intorc imediat, ii zic omului si plec. Dupa 150 m vad semn mare: PARCARE DEBARCADER. Mumu Rechinule. Ti-ai gasit pescarul :))))))))) Si uite asa am lasat masina pazita, luminata, cu bonul in geam cu tarif de 5 RON/zi fara sa ma doara capul. Aviz amatorilor!

Dupa ce ne luam la revedere de la masina la 10 plecam cu barca. De fapt cu Nava Rapida. Care e un OZN. Se ridica de fata si merge ca racheta, facand o ora jumatate  pana la Sulina. In acest mod canalul Sulina ni se prezinta pe modul FFW :)

Si uite asa la 11.30 suntem in Sulina. Prima impresie a fost ca am ajuns intr-un oras uitat. Nici tipenie de om. Multa liniste, cladiri si nave parasite. MARFA!

Il sunam pe Nea Lucian. Nea Lucian este omul perfect al Deltei. S-a nascut la Brasov si a facut armata in Sulina. Si n-a mai plecat... Lucreaza cu recomandare, ii suna telefonul in draci si are o gramada de cunostinte in Sulina. Prin el am gasit cazare la o doamna pe Strada III cu 80 RON/noapte cu baie si bucatarie in camera. Cand am vazut casa pe afara cum arata am zis ca la prima basina pica pe noi, dar inauntru arata foarte bine. DECENT

Cum noi nu avem stare ii zicem lui nea Lucica alias Captain Nemo cand are prima excursie. Raspunsul a fost prompt:  "In seara asta la 4 plecare la varsarea Dunarii in mare, baie pe o plaja stiuta de el si daca avem noroc prindem si apus pe mare". Pai poti sa ratezi asa ceva?

La 4 ne intalnim cu Cpt. Nemo care mai avea un grup de 5 tineri programati pentru excursia asta. Ne explica fiecare cladire, ne arata locul unde se afla vechea gura de varsare a Dunarii prin prezenta farului vechi.

Pentru ca Dunarea depunea foarte multe aluviuni si risca sa nu mai permita accesul barcilor pe mare s-a decis prelungirea canalului navigabil 7 km, astfel mutandu-se gura de varsare a Dunarii in Mare. Astfel se pastreaza constant o adancime a canalului navigabil intre 17-25 m.

Ce e interesant este ca Dunarea are nivelul mai ridicat cu 4 m fata de Mare sau fata de Golful Musura si astfel ea curge in permanenta, fara sa fie opturata sau sa existe probleme de a ramane blocat din cauza nivelului scazut al apei.

Usor, usor ajungem la Farul Nou de unde se poate vedea si Insula Serpilor cand conditiile atmosferice o permit.
Ajungand la Farul Nou o simt! Nu am mai vazut-o de 5 ani dar mirosul nu si l-a schimbat. O cunosc de cand eram mic si simt placerea pe care o ai cand te intalnesti cu cineva care te-a atras in trecut. DA, iat-o: Marea Neagra! Bine te-am regasit!

E ceva de nedescris sa vezi locul unde cineva isi termina calatoria cu brio. Dupa ce strabate jumatate de Europa si strange sperantele, frustrarile, trairile atator oameni, Dunarea saluta si saruta marea apoi se lasa obosita in imensitatea acesteia.

Nea Lucica ne duce in spatele farului pe o plaja stiuta de el si ne lasa 2 ore sa ne balacim. O apa curata fara pic de alge, dar neagra. Am fost si la Egee sau la Adriatica. Acolo e altceva. Chiar daca apa are 3 m ii vezi pestii de pe fund. Pe cand la Marea Neagra nu ai cum asa ceva. Decat foarte rar. Dar e a noastra si trebuie sa fim mandrii de ea.

Seara se apropie din ce in ce mai mult si ne suim in barca cu destinatia Insula Fericirii. Ce este asta? Nu este vreun cuibusor de nebunii, sau deocamdata nu este :)) Ci este cel mai nou pamant romanesc, si in accelasi timp european. e vorba de o fasie de pamant formata din aluviunile aduse de Dunare si din depunerile de nisip ale Marii. Creste cu 17 cm pe an, ceea ce inseamna foarte mult . Pe viitor se pare ca, golful Musura va ajunge cum este Lacul Razim...

Se pare ca soarele este obosit si se duce incet la culcare. Noi nu putem sa ratam asa ceva si ne luam la revedere de la Insula Fericirii, nu inainte de a trasa o parcela pe ea cu gandul ca in viitor sa vin sa-mi fac o vila acolo :)

Ce a urmat a fost ceva de vis. Cel mai frumos apus de soare pe care am trait sa-l vad. Pe Golful Musura intr-o atmosfera de timp oprit, Soarele si-a luat la revedere de la lume ducandu-se sa trezeasca alti oameni. Cuvintele sunt mici ca sa exprime ce am trait. Daca aveti chef si rabdare priviti albumul foto. Acolo se exprima mult mai bine ce am vazut decat as putea eu povesti.

Seara intram in Sulina care parca se mai anima. Motivul: fiind saptamana dinaintea Sf. Maria din 15 august asta e sezonul in Sulina. Pe de alta parte oamenii au iesit la masa. Cum si stomacul nostru isi cere dreptul ne oprim la Restaurantul Marea Neagra unde face mancaruri dementiale din peste. Daca treceti pe acolo nu-l ratati. Preturile sunt pentru toate buzunarele.

A doua zi avem rezervat ceva special: Padurea Letea... Anul asta initial imi propusesem sa merg in concediu in desert. Ma atrage acest tip de peisaj, dar din pacate socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea din targ. Cand ne-am hotorat sa mergem in Delta primul gand mi-a stat la Padurea Letea stiind ca aceasta s eafla pe o fasie de semidesert. Asa ca am putut sa imi alin putin ranile....

Si uite asa dimineata la 8.00 suntem pe cai, pardon in barci :). Excursia noastra are urmatorul itinerariu: pe ape pana la Cardon, dupa care pe uscat cu un jeep de safari (a se citi o janghina de masina) pana la CA Rosetti. De aici cu masina pana in rezervatia Padurea Letea, apoi luam masa la dna. Viorica din Letea sat, intoarcere la Cardon si apoi iar in barci pana la Sulina.

Drumul nostru pana la Cardon se face prin Canalul Barbosu, un canal plin de nuferi. Am vazut o gramada de nuferi de la cei galbeni pana la delicatii nuferi albi. Toate fetele din barca au fost extaziate de frumusetea lor.

" Parcam" barca in cardon la un localnic si ne suim in jeep. O masina fara capota la motor. M-a bufnit rasul cand am vazut-o. Dar nu-i problema suntem in vacanta si luam destinatia CA Rosetti. CA Rosetti este singura localitate din Delta Dunarii unde nu se poate ajunge pe ape. Singura cale de acces este pe uscat cu mijloacele din dotare: masina, bicicleta, picioare.

In CA Rosetti facem o vizita la biserica din sat si la "mall". Da mall... singurul magazin satesc de unde ne facem alimentarea cu lichide. De aici mai avem putin sub 1km ii intram in Padurea Letea.
Am uita sa va spun ca din Cardon peisajul se schimba si peste tot apare nisipul. Dar nu este un peisaj ca in Sahara. L-as compara mai degraba cu Mongolia. De fapt, am citit intr-o carte si acolo scria ca Dobrogea ar fi cea mai vestica portiune a stepelor mongole, si cam seamana la peisaj. Hai ca v-am plictisit :)

Ajungem si in Padurea Letea. O padure diferita fata de ce stiu de la munte sau de la deal. Creste efectiv din nisip. Este o padure unicat fiind singura padure semitropicala din Europa. Deci, mergeti sa o vedeti!
Toata rezervatia este constituita pe fasii: o fasie nisip, una padure..., iar in mijlocul ei se afla dunele de nisip, cea mai mare fiind de 14 m.

Padurea Letea mai este cunoscuta prin faptul ca "detine" exemplare seculare de stejar si bineinteles familiile de cai salbatici. Am avut parte de ambele bucurii... Nea Lucica ne-a dus la un astfel de stejar care are varsta de 800 de ani, iar in drum catre acesta am vazut o familie de cai, cu tot cu manz.

Repede mai trece timpul asta :( Si uite asa suntem nevoiti sa plecam din acest loc minunat cu destinatia Letea Sat la dna Viorica care ne astepta cu masa. Mi-am promis ca o sa revin in aceasta Padure si poate reusesc sa pun si cortula aici. Cica nu s-ar putea, dar incercarea moarte n-are.

Pana la Letea sat mergem prin accelasi peisaj semidesertic si inca odata sunt mirat de cum pot plantele sa cresca din nisipul acela. Am vazut porumb, vita de vie, rosii care ies din nisip si ma gandesc la biata de bunica-mea care le bibileste de le zapaceste si astea nu erau stropite, sapate sau mai stiu eu ce si aratau de nu se poate.

La doamna Viorica e un loc unde toti "rechinii" excursionisti isi opresc turistii la masa. Dansa face niste mancaruri dementiale din peste de te lingi pe coate. Noi am avut parte de plachie de peste. Ceva demential... nu va mai zic ca si cand ma ganesc imi ploua in gura :))

Fie omu cat de mic, dupa masa doarme un pic, nu se potriveste cu noi, suntem nevoiti sa ne urcam in masina cu destinatia Cardon. Insa nea Lucica ne mai rezerva o surpriza , ai anume ne duce la un lac sarat in mijlocul campului care nimeni nu stie cum s-a format. Nu ratez ocazia si fac o baie in el si intr-adevar apa te tine la suprafata ca la orice salina din tara asta.

Explicatia aparitiei lacului ar fi ca acum cativa ani cand au fost inundatii mari in tara Dunarea a spart digul localitatii Cardon, iar vartejurile create in valtoarea apelor au sapat in pamant si au dat de un izvor sarat care alimenteaza in permanenta ghiolul, cum ii spun localnicii.

Acum cu adevarati racoriti plecam spre barca dupa o zi cu adevarat plina. Sa tot fie astfel de zile... La intoarcere o luam prin Golful Musura ca sa vedem pasarile ce traiesc acolo. Noi eram cam adormiti asa ca nu prea le-am bagat in seama, mai ales ca nu era activitate prea mare din partea lor :))

Ajungem in jur de 3 dupa amiza la Sulina si seara ne-o rezervam pentru plaja. PLaja la Sulina e ideala pentru famillie cu pruncii. Mergi ca la Mamaia cu apa pana la genunchi de te plictisesti, dupa care urmeaza o portiune mai adanca si iar ai un prag cu apa pana la brau de zici ca ajungi la turci fara sa te chiniu.

Seara nu ne permitem sa o pierdem deoarece a doua zi dimineata trebuie sa ne trezim devreme la 5.00 ca sa prindem rasaritul. Nea Lucica ne-a dus in golful Musura pentru acest eveniment ca sa vedem si trezirea la viata a pasarilor si a pescarilor.

La fel ca si la excursia cu apusul cuvintele sunt incredibil de mici pentru a descrie ce am vazut. E magnific. Va las sa privit pozele chiar daca nu sunt profesioniste, dar va puteti da seama ce am trait acolo.

Dupa dimineata superba pe care am avut-o ziua nu a mai fost chiar asa de buna, in sensul ca batea vantul destul de tare si nu a fost o vreme buna de plaja. Asa ca o ardem aiurea prin Sulina, dormind, citind, sata pana la ora 4 dupamaiaza cand aveam programata excursia pe Lacul Rosu.

Asa ca la 4 suntem prezenti la apel urcandu-ne in barca lui Nemo cu directia canalele Deltei cap compas Lacul Rosu.
Aici sa vezi adevarat Delta. Pe canale o diversitate de flora si fauna... Am vazut rate salbatice, egrete, starc, pui de lebeda, iar de broaste nu mai zic :)

Si ajungem in Lacul Rosu. O imensitate in mijlocul Stufului. Ce este interesant e faptul ca adancimea apei nu depaseste 2 m. Care treaba cu lacul asta? In afara de faptul ca este casa a numeroase familii de pasari, pesti si alte vietati este un bazin al Deltei. 
In Delta, prin aceste lacuri, apa aplica principiul vaselor comunicante. Nivelul apei este relativ constant in toata Delta datorita acestor lacuri. Cand este surplus intr-o parte apa se preia prin aceste lacuri, cand Dunarea are debit mare din cauza inundatiilor se scugre in lacurile acestea si tot asa. Si asta este un proces natural...

Plecam cu greu din aceste locuri prin canale si canalute cu directia Sulina. Am prins o seara magnifica unde toata natura se pregatea de odihna fiind o liniste monumentala, fiecare cu gandurile, visele sau poate grijile sale. Eu recunosc... ma gandeam la sex :)))))

Cum excursiile noastre cu nea Lucica se cam terminasera au urmat 3 zile in care am facut ce ne-a trecut prin cap.

Cum vremea de afara nu permitea plaja batand un vant rece dinspre nord, iar in camera nu puteam sa stam, am zis sa inchiriem biciclete si sa mergem spre Cardon. Dupa lungi parlamentari si negocieri am reusit sa gasim 2 biciclete la un pret de 10 lei/ bucata/zi.

Trecem Dunarea cu barca si contra vantului ne apucam sa pedalam catre Cardon negrabindu-ne nimeni.

Dupa o ora jumatate in care am injurat tot vantul din Siberia ajungem in Cardon unde luam o pauza de apa. Daca tot ajungem pana aici ne gandim cum ar fi sa mergem in CA Rosetti si de acolo poate Padurea Letea.. Asa ca ne suim in sa si dai la pedalat. Pe la jumatatea drumului mi se pare ca roata spate e cam desumflata si ma opresc sa-i bag niste aer. Acum, ori eu sunt idiot ori pompa este stricata dar reusesc sa scot tot aerul din roata si uite asa excursia noastra spre rezervatie se termina subit.

Bag ceva morti dar imi pica fisa si imi dau seama ca padurea care se vede in drepta mea ar trebui sa fie tot din Letea numai ca nu este rezervatie, dar tot aceeleasi caracteristici. Asa ca iau bicicleta "la brat" si mergem spre padure. Dupa ce trecem prin mai multe portiuni de iarba din care una pana la brau ajungem la o linie de demarcatie. O brazda din aceea de tractor. Am zis ca am ajuns la granita dar nu statea nimeni cu pusca. Am indraznit si am trecut peste fasie si m-am dus putin la padure. Era intradevar o portiune dim Padurea Letea dar nu era rezervatie.

Am plecat de acolo cu destinatia Cardon unde poate voi gasi o pompa sa umflu nenorocita de roata. Prin soarele Dobrogei si prin vantul ala a fost o adevarata aventura mai ales ca Anca facea misto de mine cu bicicleta din dotare :) Intr-un final ajung la Cardon unde gasesc un om binevoitor care-mi da o pompa de masina sa umflu roata. Dupa asta totul a fost poezie pana la Sulina... Ajungem seara la Sulina si pana a doua zi dormim dusi.

De seara il bat la cappe nea lucica sa-mi imprumute  o undita sa ma joc si eu la peste ca doar de aia suntem in Delta. Omul ce sa faca?  Asa ca omul imi da 2 lansete ca sa scape de gura mea. Si uite asa ultimele 2 zile le dedicam pescuitului...

Locul ales a fost pe canalul de centura al Sulinei unde am prins cele mai tari capturi ale mele de pana acu: un somotei de 500 de grame si un crap de 1 kg. NU va speriati daca vedeti crapul plin de sange, dar cand a iesit din apa m-a provocat la o partida de box si nu l-am iertat.

In ultima seara m-am pricopsit si cu o insolatie dar tot am avut noroc si am prins doi dintr-o lovitura.

Din pacate a venit si ziua de 14 august cand a trebuie sa plecam... Cu parere de rau ne luam ramas bun de la nea Lucica , care ne-a facut combinatia pentru Catamaranul de ora 7 dimineata.

Am lasat in urma o lume unica. E ceva de vis, unic in Europa si lume. Ar trebui sa fim mandri  ca avem asa frumusete. Dar mai presus de toate ar trebui sa o apreciem si sa-i multumim lui Dumnezeu ca ne-a oferit-o noua, iar noi sa avem mare grija de ea. Este o lume aparte care si duce cursul vietii nealterata de grijile noastre cotidiene.

Va multumesc ca ati avut rabdare si ati ajuns aici cu cititul. N-ai fost in Delta, du-te nu mai sta! Ai fost acolo intoarcete! E prea frumos sa nu o vezi macar odata in viata!

Cam asta a fost concediul nostru de vara pe 2011. Ne intoarcem fara voie la lumea coitidiana la problemele ei false , dar ,de fapt,  mintea mea tot in calatorie este. Pe o creasta de munte, pe un teren de fotbal, pe o barca in Delta, tot timpul sunt pe duca. De aceea sunt un ducaci! Urmeaza alte aventuri si abia astept iarna ca sa rup partiile in doua. Sper sa fie cele austriece :)