Maramures, Plai cu flori

Unde: Maramures, Oncesti

Cand: 1-5 august 2011. Prima parte a vacantei de vara

Cine: Anca si sotul :)

Poze: https://picasaweb.google.com/Ducacii/MaramuresPlaiCuFlori_15082011?authuser=0&feat=directlink

Iata ca a venit si concediul de vara... Ii voi spune vacanta pentru ca ma simt copil si nu am terminat scoala. Cel putin mintal :)

Vacanta anul acesta a venit fulger. Initial o programasem pentru inceputul lui septembrie dar s-a decalat cu o luna. La mine la munca s-a inchis fabrica 2 saptmani si oricum eram liber. Din fericire a putut si Anca sa-si ia concediul in aceasta perioada si asa ne-am gasit in fata unei dileme: Unde mergem in vacanta?

Dupa multe strofocari s-a decis: Romania, 1 saptamana in Maramures si 1 saptamana la Sulina sa impinam Delta cu Marea.

Si uite asa pe 1 august ne suim la masini cu directia Sighetul Marmatiei. Cum aveam treaba in Cluj si Oradea am luat-o pe acolo cu trecere prin Satu Mare. Scriu asta pentru ca vreau sa remarc un lucru... Mi-a placut foarte mult judetul Satu Mare. Sunt niste oameni foarte gospodari. Cel putin in pareta de campie a judetului nu am vazut 5 lotrui de pamant nelucrate si asta spune multe. La noi in Prahova sunt 5 lucrate si restu paragina, detinute de smecheri ca sa le vanda.

Dupa placuta impresie lasata de judetul Satu Mare drumul pana la Oncesti trece prin Sapanta. Va dati seama ca nu am putut rata "celebru" Cimitir Vesel din Sapanta unic in Europa, poate si in lume.

Interesant acest cimitir si povestile de pe cruci. In ideea ca trebuie sa te bucuri de viata si de faptul ca o ai. Nu sa stai ca plosnita sa nu faci nimic sau sa muncesti ca dementul 16 ore din 24 si sa nu vezi nimic din lumea asta mare. Ma duce cu gandul la un cantec de-al Parazitilor: Ia viata-n p#$&, nu-o mai lua direct in piept...

Cum eram pe drum de aproape 12 ore plecam cu greu de la cimitir si ne ducem spre casa matusii. Nu va speriati! N-am nici o matusa in Maramures :) Dar atat de bine m-am simtit cu oamenii acestia, atat de ospitalieri si de deschisi incat zici ca ai venit la neamuri.

La pensiunea Susani din Oncesti ne asteapta domana Maria cu masa pusa. Legat de masa... Am avut demipensiune dar te pute-ai satura lejer dintr-o masa. Cum sunt gurmand a rezultat un plus de 5 kg :). Ce fac in situatia asta? Mai bag 3 ture in plus la antrenamente ce sa fac :)

Penisunea are si o camera traditionala pe care am avut norocul sa o gasim disponibila si acolo ne-am cazat. Noapte dorm neintors ca un prunc. In asemena loc m-am simtit copil, la bunica la tara.

Dimineata ma scol cu un dor de duca, mama, mama. M-ai ales ca fiind intr-o depresiune plafonul de nori era jos si crestele delaurile erau acoperite. O las pe Anca sa mai doarma avand in vedere ca suntem in vacanta si imi iau echipamentul necesar: aparatul foto.

Urc pe deal printre fanete cu satul abia trezindu-se la picioarele mele...si sus cocotata pe deal vad o casa. Hai sa vedem ce e pe acolo... Si  ajung la Nea Vasile care in purul stil maramuresean ma ia cu: Al cui esti? De unde esti? Cat stai? La cine stai? de ce ai venit? etc :)) Dupa ce scap de tirul de intrebari ma duce sa-mi arat unde sta vecinul lui. Unde credeti? Peste o vale si un deal :) Mai stau cu el la povesti fiind foarte deschis la actualitatea zilnica si la pareri noi.

Cu greu ma desprind din aceste locuri si ma indrept catre pensiune unde ma astepta masa de dimineata si Anca cu o falaca in cer si cu una in pamant ca am intarziat prea mult :)

Dupa ce mancam punem cap compas manastirea Barsana ca tot suntem in zona. Nu am vazut eu prea multe manastiri la viata mea dar Barsana este incredibila... E raiul pe pamant. Liniste si pace. Voi reveni cu siguranta in extrasezon (erau cam multi vizitatori) sau poate intr-o zi de sarbatoare. Dumnezeu stie!

De la Barsana ne plimbam pe Valea Izei unde ne duce masina. Si masina ne duce la Ieud la muzeul etnografic unde Anca face pe taranca. Adica isi pune basmaua pe cap si se apuca de lucru la razboi :)

La muzeul acesta avea si o plantatie de canepa.. Necuratul m-a impins si am luat si eu cateva frunze motivul fiind evident. Le-am pus la uscat si cu proxima ocazie le incerc. Mai intai de asta trebuie sa le gasesc :)

Din Ieud ne intorcem spre Sighetul Marmatiei pentru ca aici au un muzeu al satului maramuresean. Un fel de muzeu al satului dar cu case din Maramures. A fost senzatie. sa vezi toate casele acelea vechi cu arhitectura aceea placuta, cu modelele ce amintesc si ne ancoreaza in trecutul milenar.

N-as mai fi plecat din acest loc. Cred ca daca m-ar fi lasat m-as fi trantit intr-un pat de acolo sa petrec o noapte in acest muzeu.

Cu greu ne desprindem de aici si mergem sa vizitam si Muzeul Etnografic din Sighetul Marmatiei pentru colectia impresionanat de masti. E vorba de mastile care se pun de Anul Nou pentru a speria duhurile rele. Nu stiu cum se face dar vreo 3 aratau ca mine cand ma stramb :)

Plecam la inchiderea programului de aici si daca tot suntem in zona am zis sa vedem cea mai inalta constructie de lemn din Europa, adica Manastirea Sapanta-Peri. Manastirea inca nu este gata, doar biserica din interior. Ploua torential cand am ajuns dar toto nu ne-am abtinut sa intram in manastire.

Aici am avut parte de doua minuni... Intre timp ploaia se oprise si am intra in bisericuta manastirii. Aici era un fel de slujba, unde o maicuta canta ingeresc, iar pe geam o raza de soare strabatea marea de nori... Imaginati-va!

A doua minune a fost la plecare cand un mare curcubeu inchidea turla inalta de lemn a manastirii...Dumnezeu ne-a zambit.

Dupa toate acestea ne intoarcem spre "casa". Cand facem stanga in principala spre Sighet un cuplu face la ocazie. Ma gandesc sa-i luam ca doar nu omoara masina. Cand colo ce sa vezi! Era francezi care faceau turul Romaniei. Mergeau in Sighetul Marmatiei pentru ca dimineata sa ia un autobuz care sa-i duca la Vatra Dornei.

Din discutia avuta cu ei i-am intrebat daca au cazare in Sighetul Marmatiei. Raspunusl lor a fost ca NU. Dupa ce dam un telefon la doamna Maria de la pensiune si ne spune ca are o camera libera ii invitam sa petreaca seara cu noi si sa doarma "acasa"la noi, mai ales ca autobuzul dimineata trecea prin Oncesti. S-au bucurat enorm si astfel am mai pus o bila alba la parerea lor despe Romania, care i-a impresionat foarte mult prin frumusetile si oamenii ei.

Miercuri ne trezim la 6.00. Chiar daca e vacanta facem acest efort pentru ca trebuie sa merge la mocanita impreuna cu Mirela si Decebal. Ei sunt colegii de servicu ai Ancai care au venit in aceeasi perioad la penisune si ne-am intalnit intamplator acolo. Sa nu va mire ca am scris intamplator. Anca are cam 200 de colegi :)

Cum v-am spus ne-am trezit dimineata sa mergem la mocanita. Fiind in Maramures nu puteam sa ratam asa ceva.

Mocanita se ia din Viseul de Sus si urmeaza Valea Vaserului pe drumul prin acre forestierii aduceau lemne in trecut. Traseul pe mine nu m-a dat pe spate fiindca am vazute destule vai de rau, unele mult mai frumoase. Insa este inedit prin faptul ca este facut cu mocanita.

Drumul merge 21 km pe Valea Vaserului pana la cantonul Paltinu unde face popas 1 ora. Dupa care face niste manevre interesante de intoarcere si se merge inapoi pe aceelasi drum.

In tren lume multa si pestrita. Au mai pus la dispozitie un al doilea tren + ca au mai adugat 2 vagoane la cele existente.

Ce mi-a atras, insa, atentia a fost un aurolac de sectant. Unul din aia cu martori lui Iehova, etc. Avea un grup de copii cu el si a inchiriat 1 vagoan de tren inchis! Tot drumul acei copii au cantat despre Isus si dragostea lor. Stiti repertoriul... Nu i-a lasat deloc sa se bucure de peisaj. Pe langa asta cand au ajuns la cantonul Paltinu, i-a starns pe toti sub un foisor si a inceput sa le tine o lectie si predici. Ma uiatm la saracii copii cat de plictisiti erau. Unii cascau, altii pusesera capul in palme, cred ca-l mai ascultau vreo 2-3. Si la final inainte de a se urca in tren, sa-mi bag picioarele de nu a sudat 3 tigari pe putin. Parca le devora asa de infocat tragea din ele. Un cretin!

La intoarce avand in vedere ca era pe aceelasi traseu si cu aerul tare de la munte am tras un pui de somn de moare lumea. Am mai molipsit si pe altii :)

Excursia noastra cu mocanita s-a terminat pe la 3 si cu greu urnim masina catre casa. Aveam ceva special pentru dupa amiaza. Co zi inainte vazusem pe un stalp un marcaj turistic triunghi albastru. Este un traseu ce urca la o cetate dacica din secolul II-I ien care trece si pe la un izvor natural de apa minerala. Credeti ca puteam sa ratez asa ceva?

Si uite asa ajungem sa la pensiune si ne urnim iar la drum. Asa inainte de masa, ca daca manacam mai ajungea cucu la cetate...

Traseul incepe din sosea si pana la cetate e dat 1 ora. Traseul e la fel de greu ca drumul spre Urlatoarea cu un urcus sustinut la final prin padure.

Merge pe un drum forestier cu deschidere spre tot Oncestiul. Peisajul e senzational, mai ales ca in departare se vad Muntii Rodnei si Gutai. Vedem femei care muncesc la strans fanul si dupa ce ajungem pe culmea dealului, inainte de urcusul sustinut din padure se vedea un sta de munte cu case rasfirate ici colo. Epic...

Si urmeaz partea cea mai grea, si anume urcusul sustinut prin padure unde mi-am luat multe injuraturi de la Mirela :) insa rezultatul a fost pe masura.

Cand ma gandesc ca peretii astia au peste 2000 de ani nu-mi vine sa mai plec de acolo... Mai ales ca dacii sunt febletea mea. Unul dintre celke mia darze, viteze si drepte popoare din trecut. Zamolxe sa-i odihneasca in pace...

Ma urnesc cu greu din acele locuri pline de mister si istorie... Pe drum intalnim si niste urme destul de mari care mie mi-au parut a fi de lup. Cine stie sa ma ajute cu un raspuns pentru urma din stanga...

Noapte se doarme rupte si ne permit o ora de sculare mai tarzie 8.00 :) Am zis sa mergem si la Borsa sa vedem Cascada Cailor, dupa unii cea mai mare cascada din Romania.

De cum am intrat in Borsa am ramas masca.. Peisajul e fenomenal. Borsa este asezata la fel ca si Busteniul fata de munte insa Muntii Rodnei au aspectul Fagarasului cu vaile glaciare imense si culmi impresionante. A fost dragoste la prima vedere. Acum am un nou cui in cap: Muntii Rodnei.

Sa revenim... Am urcat in telesacun. DA! Dupa cum bine stiti telescaunul si telecabina sunt moartea mea. Ma sperie la culme. Vrei sa ma faci sa tac si sa faci ce vrei cu mine, pune-ma in telescaun sau telecabina. De fapt in telecabina nu ma urc. Noroc ca telescaunul de la Borsa este la fel de domol ca maramuresenii. Nu are imensitati sub tine. Cea mai mare inaltime e undeva la 3 m.

Dupa ce coboram din telescaun inima imi vine la loc si ii alerg pe coechipierii mei spre cascada care este absolut ireala. E frumoasa, frumoasa. O cadere imensa de apa. Fara cuvinte...

Facem o gramada de poze si i-am promis in secret ca data viitoare voi ajunge la ea pe picioare ca sa ma pot bucura mai intens de frumusetea ei. pe munte cu cta efortul e mai intens cu atat locurile par mai frumoase.

Apreciez de zece ori mai mult peisajul de la Babele de exemplu daca urc pe Jepii Mici, fata de situatia in care mi-as pune curul basit in masina si as urca pana acolo, mai ales ca acum este asfalt pana acolo. Ca in telecabina nu urc :)

Cu regeret plecam de acolo si pe drumul spre intoarece facem o excursie si pana la Ocna Sugatag unde ne balacim in saratura. Asa nu ne mai stricam :) Macar de-as fi vazut si eu vreo gagica pe acolo :)

Si uite ca veni si ziua de vineri cand cu regret trebuie sa plecam. Sambata dimineata aveam probele la arbitraj si asta aa fost motivul principal pentru care am plecat. Ne luam la revedere de la gazdele noastre nu inainte de a ne imbrac in portul traditional :) Promitem ca mai venim. Cu siguranta.

 La intoarcere am ales sa venim prin Pasul Prislop ca dupa aceea sa ne intoarcem prin Cheile Bicazului. Peisajele prin Pasul Proslop sunt incredibile. Ai in fata toata splendoarea Maramuresului, anume Muntii Rodnei si cobori prin pesiaje de vis intr-o alta regiune bogata de traditie a tarii: Bucovina.

Dar pacat ca Romanai e locuita. Druul prin acest peisaj de vis e jalnic. Rupi masina. daca l-ar asfalta cum trebuie ne-am pipi pe ea de Austria sau Germania. Avem o gramada de frumuseti dar nu stim sa le punem in valaore.  Dar las ca noi asflatam pana la Babele ca e mai necesar. Halal turism!

Cheile Bicazului nu m-au dat pe spate. In afara de faptul ca drumul trece pe sub munte si peretii aia magnifici in rest n-am vazut nimic intersant. Dupa umila mea parere Cheile Dambovicioarei si Cheile Brusturetului sunt mult mai lungi si mai frumoase. Doar ca pe acolo nu trece un drum national ceea ce muuuuuuult mai bine.

Cam asta a fost vacanta noastra din Maramures si iti multumesc ca ai avut rabdare sa citesti pana aici. Maramuresul e un loc absolut magnific in care vom reveni cu siguranta. Cel mai probabil in perioada unei sarbatori mari: Craciun sau Paste pentru ca am certitudinea ca atunci imbraca haine de sarbataore si este altceva.

Daca nu stii unde sa-ti petreci concediul, nu mai ezita! Fa-ti bagajul si pleaca! La 500 de km ai o alta lume care nu te va lasa indiferent. E Romania straveche! Romania arhaica! Nu trebuie sa ratezi asa ceva!