Clasice de Bucegi - Spectator Ultramarathon 7500

Cand: 8-10.06.2011

Cine: Anca si Vali

Unde: Bucegi
Ziua 1 - Busteni-Valea Caraiman (Jepilor Mici) - Cab. Caraiman -Cab. Babele (cruce albastra) - Cab. Omu (banda galbena)
Ziua 2 - Cab. Omu - Valea Cerbului - Poiana Costilei (banda galbena) - Camin Alpin Busteni (triunghi rosu) - Pestera (masina :) )
Ziua 3 - Pestera - Cascada Obarsia Ialomitei (banda albastra) - retur - Acasa (banda alba - DN1 :)) )

Poze: https://picasaweb.google.com/Ducacii/ClasiceDeBucegiSpectatorUltramarathon7500?authuser=0&feat=directlink

Caldura ce se anunta in oras ne-a facut sa ne gandim serios la ce facem in week-end. Cum la mare la romani nu calc muntele e cea mai buna optiune.
Cum in Bucegi are loc un eveniment foarte important din punct de vedere al concursurilor montane, si anume Ultramarathon 7500 Bucegi  nu aveam cum sa lipsim de la un astfel de eveniment. Daca din perspectiva concurentului nu pot participa la asa ceva am zis ca spectator pot fi.

Prin urmare vineri dimineata lasam masina la Silva cu gandul de a ajunge la Babele pe traseul Jepii Mici. Celebrul traseu Jepii Mici pe care il abordam pentru prima data.

De cand merg pe munte ma obsedeaza acest traseu. Auzeam in stanga si in dreapta de el. Ca e greu, ca are lanturi, hornuri, ca e periculos dar mereu vedeam coca si piti coborand de pe el dupa ce au urcat cu telecabina la Babele... Ca nu va duceti ca au aratat la stiri ca a mai murit cineva pe el. Ma al dracu traseu! Ce are asa de special in el?

Cu toate aceste ganduri in cap vineri dimineata ma pregateam sa urca acest traseu. Fiind cu Anca am zis sa-l facem cat mai sigur fara exagerari.

Suntem prinsi de pe urma de concurentii de la maraton. Nu ezit sa-i incurajez stiind, la randul meu, cat de mult conteaza acest lucru.

Apar si primele lanturi prefatand ceea ce va urma. Apar din ce in ce mai multi concurentii de la maraton fiind o incantare sa-i vedem mai ales ca ne si cunostem, cu unii din ei legand prietenii. Ca fulgeru ne depaseste Sis Team, apoi Silviu care mi-a dat incredere cand am participat la Hercules, Rares Manea. Ce sa mai... multi oameni pe care ma bucur sa-i cunosc si personal.

Traseul urca si ne scoate la prima cascada unde se face trecerea pe fata Caraimanului unde alimentam si ne odihnim salutand si incurajand concurentii.

Intram pe fata Caraimanului si de aici incep sa apara lanturile adevarate care te ajutau sa nu ajungi mai repede pe firul vai Caraiman. Cand te uiti ce este in stanga ta te cam ia cu tremurat dar cu atentie nu este dificil si usor, usor adrenalina isi face efectul si nu mai ai nici o problema in a depasi pasaje dificile, dar cu mare atentie. Peisajul in schimb te lasa cu gura cascata....

Timpul trece si ajungem la Cascada Caraiman stiind ca mai avem putin din traseu. Incepem sa vedem si Cab. Caraiman punctul final al acestui traseu. Ne amuzam de incurajarile pe care colegii mai odihniti sau mai in forma le fac coechipierilor intrand is noi in jocul lor: Hai Stelu!  Stelu, Stelu :))

Si dupa 4 ore  ajungem la Cab Caraiman punctul final al acesti traseu unde ne intalnim cu Adi Rachita care participa cu o prietena la maraton. Tot aici il gasim si pe celebrul rider Bubulu care mi se confeseaza ca nu mai face in viata lui asa ceva :)

Cat despre traseu... Este un traseu solicitant si frumos. Nu il recomand sub nici o forma incepatorilor pana nu vor manca ceva munte cu lingurinta. Merg de 7 ani pe munte si abia acum m-am incumetat sa-l fac. Peisajele sunt mirifice. Traseul chiar daca este greu cu atentie si rabdare se poate trece.

La finalul traseului n-am decat atat sa-i spun: Na ca te-am facut, bagati-ai %(^(^*%E# !

Aici ne permitem o perioada de pauza stiind ca mai avem destul timp pana la destinatia noastra finala, si anume Omu. Insa tragedie... Sandvisurile pe care le facusem cu o seara inainte in loc sa stea in rucsacul meu stateau in frigider la racoare. Mai am putin si mi-o fur. Anca mai ca ma bate. Motivatia ei de a urca acets traseu era sa manance un sandvis la Caraiman si acum totul s-a naruit. Incer sa o ademensc cu o rosie su cascaval dar mai rau fac :)

Cum anuntul ca la Babele au cea mai buna ciorba din Bucegi a fost de efect asta a facut ca pana la Babele sa ma simt ca la maraton. Efectiv m-a alergat... Si asa este. Au o ciorba foarte buna. De fapt, dupa ce urci Jepii si daca ti-ar spune ca stapul telecabinei este comestibil nu te-ai gandi de doua ori.

Apropos de telecabina... Acesta masinarie aduce tot felul de oameni pe platoul Bucegilor. Deja a inceput procesul de distrugere a acestuia. De ce spun asta? Simplu. Pentru ca statea lumea prea mult la coada la telecabina, se asfalteaza drumul pana la Piatra Arsa, ca sa ajunga turistii mai repede pe platou. Unii vin cu plasa ca la piata, altii arunca pe jos servetele, altii sau altele sunt in tocuri la Babele... Oricum urasc telecabina poate si din cauza fricii mele de inaltime. Vrei sa ma omori cu zile? Daca DA pune-ma in telecabina sau telescaun. Cu gondola imi este mai bine pentru ca dragostea de schi este mai mare ca frica, dar tot ma cac pe mine.

Sa revenim... Salutam Sfinxul si mai avem 2 ore jumatate de parcus de la Babele la Omul pe banda galbena, dar cum este platou traseul nu are cum sa impuna probleme tehnice. Poate doar cand este ceata, dar nu e cazul acum. Totusi m-am chinuit putin. De ce? Nu stiu ce am pus in rucsac dar cred ca avea 25 kg lejer fara cort sau sac de dormit. De ce? Nu stiu. M-a rupt. Imi venea sa-l arunc in Valea Cerbului. De frica ca ii va fi frig la Omul, Anca si-a luat mai multe haine groase pe care le-a pus in spatele magarului + ca la Omul nu e apa ne-am luat 4 litri de apa in rucsacul meu si 1 litru in al ei. Si uite asa am injurat de mama focului rucsacul buclucas.

Ajungem in Saua Sugari si traseul nostru continua pe sub Ceardacul Obarsiei. Nu pot sa spun decat ca este senzatie. Mi-a placut la nebunie. Cu tot Cerbul sub tine simti ca zbori. Si chiar o faci daca esti cu cineva mai binevoitor care vrea sa-ti dea o impinsatura de ajutor :)

Si dupa 8 ore de la plecare din Busteni ajungem la Omul unde gasim 2 locuri libere cu toate ca era plina cabana. Mancam si ne punem pe admirat peisaj si astepta concurenti de la maraton. Ei trebuie sa ajunga de 3 ori la Omul asa ca acolo e miezul. Deci ne-am ales bine locul de innoptare.

La Omu peisajul este magnific... Pe de-o parte ai Gaura si Scara, pe de alta Valea Cerbului, Morarul si Bucsoiul. Basca de pe Bucsoiu poti vedea Malaiestiul, Brasovul, Postavarul, Piatra Mare. Cat despre Costila n-am decat atat sa zic: SUPERB.

Intre timp apar si Hoinarii pe a doua urcare a lor la Omul. Dupa cum stiti sunt fan declarat al acestora si i-am incurajat cat am putut eu, mai ales ca Alex trecea printr-un moment dificil. Hai Hoinarii! Oricum au avut un ritm fenomenal reusind sa castige Ultramarathonul la categoria mixt cu un timp de, tineti-va bine: 23 ore si 52 minute.

Anca era destul de obosita mai ales ca a fost primul traseu montan care s-a intins pe mai mult de 5 ore si a avut rucsac in spate pentru prima oara :) A incercat sa doarma inca de la ora 8.00 seara. Viermele din mine n-a rezistat si s-a pus pe umblat... Si uite asa am facut o excursie de la Omul pana la Hornurile Malaiesti, de unde am admirat in voie Gaura, Malaiesti, Padina Crucii  si o turma de oi in Valea Tiganesti. Ca totul sa fie complet am prins si un super apus.

Pe urcarea spre Omul le incurajez pe Cornelia si Silvia David adica Sis Team care au resuit sa castige Ultramarathonul la Fete. De altfel nu cred ca au rival in tara la asa ceva. Sunt super tari. Sa le vezi cum alearga la maraton. Bravo SIS!

Noaptea est un sfetnic bun pentru cine poate sa doarma. Pai cum asa? Afara este concurs si eu stau in cabana? La ora 2 noaptea eram  pe Bucosiu. Ce faceam? Vedeam un pesiaj ireal. Cel mai tare din viata mea de pana acum. Cuvintele sunt mici sa descrie ce am simtit...

Pe Bucsoiu vedeam frontale care urcau pentru a doua oara la Omul. Pe Gaura la fel. Ritmul lor era incredibil. Pe Ciubotea frontalele coborau la Clincea. Pe Culmea Doamnele locul II si III la Baieti se intreceau pentru suprematie. Cerul senin cu puzderie de stele. In vale Brasovul, Rasnovul, Predealul, Azuga erau aprinse. Iar cireasa de pe tort, de fapt ciresele... Spre Sf. Gheorghe era o furtuna cu fulgere care aprindea cerul in partea aceea, iar luna aflata in al doilea patrar apunea peste Iezer.

Numai si pentru acest peisaj a meritat sa urc Jepii cu rucsac de 25 kg si sa scot limba din cazua greutatii lui de la Babele la Omul. Stiu ca sunt egoist acum dar ma bucur ca am fost acolo la momentul portivit.

La cabana apar Radu Diaconescu si coechipierul sau iar la 15 minute echipa lui Pepi.Acum sa vezi concurenta :)  Bravo baieti! Aveati un ritm fenomenal.

Intre timp apar Hoinarii pentru ultima oara la Omul cu un Alex in mare forma. De Elena nu mai zic pentru ca ea a fost magnifica. Practic ea a castigat cursa pentru Hoinari si Alex recunoaste asta. Dupa ce se revitalizeaza cu apa si geluri se pregatesc sa plece si roaga pe cineva din cabana sa le arate traseul spre Doamnele. M-am oferit fara ezitare si i-am dus pe langa Bucura si Gavanele pana la poteca se duce pe culmea Doamnele pana la refurgiul Batrana. Felicitari Hoinarilor pentru rezultat! Sunteti maginifici!

Apuc sa prind si eu cateva ore de somn prin corul de sforaituri din cabana care au exasperat-o pe Anca. Saraca n-a apucat sa doarma deloc :)

Ziua 2.
Dimineata "reusesc" sa ratez rasaritul cu 10 minute si cum somnul nu mai vine admir peisajul.

Si cum stateam eu planta si ma uitam la peisaj apar doi copii cu numar de concurs. Sunt primii concurenti de la Semimaraton care ajunsesera la Omu plecand de la Pestera pe valea Obarsia in, doar 1.09 ore. Esti nebun? 1.09? Sunt fenomenali! Bravo baieti!. De altfel au si castigat Semimaratonul la baieti.

Astazi trebuia sa ne intalnim cu Natalia, colega Ancai. Ideea era sa urce cu cabina la 9.00 la Babele dupa care coboram la Pestera , ne cazam si dupa aceea ne plimbam. Stiind ca este comoda la ora 9.00 o suna Anca sa vada unde este si surpriza... Nu plecase din Campina. What the &#%^?

Ma consult cu Anca si luam o decizie inspirata... Coboram in Busteni si ne intalnim acolo cu ea, luam masina de la Silva si mergem la Pestera. Cum nu mai fusesem pe acolo am spus amandoi in cor: coboram pe Valea Cerbului.

Cu 10 min mai plecase un grup pe acolo si am zis sa-i prindem. Doar incercam si noi sentimentul de maraton. Misto cu rucsac de 25 kg in spate. Genunchii mei stiu cel mai bine.

Stiu ca unii se vor supara dar nu ma pot abtine... Valea Cerbului pe cat este de frumoasa pe atat este de plictisitoare la coborare. Nu mi-a placut deloc. Ma gandesc cum ar fi sa o urci. Cred ca mi-as taia venele. Nu spun ca nu o respect dar nu mi-a placut. Poate si din cauza caldurii, rucsacului sau nu stiu, dar nu a avut acel ceva. Asta nu inseamna ca cu proxima ocazie nu o voi mai admira sau parcurge :)

Dupa 5 ore de la Omul ajungem in Poiana Costilei unde grupul cu care eram dorea sa ajunga in Busteni pe Plaiul Fanului pana la Gura Diham si apoi cu tractorasul. Le-am propus un traseu pe care nu-l mai facusera si pe care-l consider mult mia frumos, si anume: Plaiul Munticelului pe triunghi rosu cu iesire la Caminul Alpin.

La inceput au fost reticenti, dar cand le-am spus ca traseul e 95 % prin padure au acceptat.

Si uite asa la ora 16.00 dupa 7 ore de traseu ajungem in Busteni unde ne intalnim cu Natalia care se plictisise sa ne astepte... %&^%%

Recuperam masina de la Silva si punem cap compas Pestera. Daca tot eram in zona am zis sa mergem pe celebrul asfalt pana in Saua Dichiu si sa coboram apoi la Pestera. O spun inca odata raspicat. Asfaltul ala nu are ce cauta acolo. Iar drumul este o mare loterie. Sunt portiuni unde nu incap doua masini, iar parapetul este minunat dar lipseste cu desafarsire... Daca participantul la trafic vine tare si esti pe partea care nu trebuie ai pus-o. Doamne fereste de un incident pe acolo ca iese grav. Asta era ultimul drum din Romania care trebuia asfaltat. Dupa terminarea celei de-a 100 autostrada care leaga Tulcea de Braila este o realizare extraordinara ca s-a asfaltat acest drum :)

Ajungem la cab. Diana unde aveam rezervare si primim camera. Cazare 50 RON, camera decenta si isi merita banii. Pacat de atmosfera de acolo... Acolo se vine pentru chefuri. De altfel cand am iesit afara sa le las pe fete sa se schimbe m-a luat in primire un coleg de cabana care mi-a oferit o tuica :). Bineinteles ca NU l-am refuzat :)) Toata noapte am avut parte de chef. Bine ca am fost obositi si am adormit repede, mai putin Anca :)

Dupa ce ne-am cazat, am fost in tabara de baza de la 7500 unde ne-am intalnit cu o gramada de cunoscuti pe care i-am felcitat pentru performanta de la maraton: Radu Diaconescu, Silviu Blan, Bubulu si nu in ultimul rand Hoinarii. E minunat sa auzi relatarea unui ultramaraton din gura fiecaruia. Fiecare cu traiurile lor, obositi dar foarte multumiti. Felicitari tuturor care au participat la aceasta cursa extrema si in special celor care au ajuns printre ultimii. Eu sunt adevaratii eroi ai acestor concursuri.

Ziua 3

Dupa ce am mancat la Padina am asistat la festivitatea de premiere de la 7500. Aplauze meritate pentru toti participantii... Momentele in care li se striga numele si veneau cu eforturile considerabile sa-si ia diploma m-au marcat. Inca odata felicitari tuturor! Sunteti supraoameni! Ma plec in fata tuturor! RESPECT!

Cum le-am promis fetelor ca le duc pe un traseu, ne-am luat ramas bun de la toti si am pornit spre cascada Obarsia Iaolomitei.
Aceasta este prima parte a traseului ce urca din Pestera spre Omul. Imi place la nebunie acest traseu iar cascada este senzationala. Parere personala: e mult mai tare ca si cascada Caraiman.

Traseul este atat de linistit incat iti poti auzi bataile inimi. Vezi turmele care pasc linistite, pasarile care canta, sususrul apei... MAGNIFIC.



Dupa o ora si jumatate de la Pestera ajungem la cascada unde Anca nu se abtine si face un mini dus. Eu trag un pui de somn.
Extraodinar sa stai sa asculti cum ia nastere Ialomita... Relxare totala. Am sa vin odata sa pun cortul chiar acolo si sa stau o noapte intreaga sa o ascult.

Dar pana atunci mai trebuie sa ajungem la civilizatei :( Cu greu ne urnim de acolo si pe la 2 dupa amiaza plecam spre Sinaia cu promisiunea ca vom reveni cat de curand se poate la Obarsia.
In drum spre casa "pescuim'" un concurent de la 7500 care fusese "uitat"acolo de coechipier. Cred ca a fost nervos pe timpul pe care l-au scos :)) Drumul pana la Ploiesti este istorie.

La final as vrea sa spun doar ca Bucegii, chiar daca sunt cei mai umblati munti din tara, inca mai te pot surprinde placut si sa ramai impresionat de frumusetea lor. Spun asta pentru ca omul prost pe ce pune mana strica (vezi "cataratorii" de pe Sfinx) insa au ceva al lor care-i pus deoparte.

3 zile este cea mai lunga perioada de timp pe care o petrec pe munte si asta nu inseamna decat ca trebuie sa petrec 4 zile :)

Ultramarathonul 7500 Bucegi este ceva extraordinar. Este o mare realizare sa-l termini, iar sa mai fi si pe podium este deja de vis. Si mi-am dat seama ca asa ceva nu se povesteste se traieste. Cuiul e deja intrat. Si sunt sigur ca celulele mele vor asa ceva. Dar pana atunci imi trebuie un coechipier... Cineva disponibil? :)