Cine: Anca si Vali
Unde: Muntii Ciucas - Culmea Bratocea - Vf. Ciucas (banda rosie) - Cab Ciucas (cruce rosie) - Valea Berii (cruce albastra si partial banda galbena).
Poze: https://picasaweb.google.com/Ducacii/RozDeCiucas18062011#.
Imi ardea buza de munte... Nu mai fusesem de la Hercules si corpul isi cerea drogul. Campionatul judetean de fotbal s-a terminat si simteam nevoia sa fac o tura la munte.
Cum suntem in luna iunie stiam ca Ciucasul inrozeste :) si nu aveam cum sa ratam un asemena eveniment.
Asa ca iata-ne sambata dimineata (ma rog la 11.00) parcand masina la granita dintre judetele Prahova si Brasov cu scopul de a ajunge pe Vf. Ciucas.
Traseul ales a fost urmatorul: DN1A - Culmea Bratocea - Vf. Ciucas pe banda rosie, dupa care Vf. Ciucas - Cab. Ciucas pe cruce rosie si de acolo pana in Valea Berii pe cruce albastra. Prima parte a traseului pe care l-am facut este o noutate pentru noi.
Stiind din jurnalele citite de-a lungul timpului ca traseul nu ridica dificultati tehnice mari si datorita faptului ca din Vf. Ciucas pana in Valea Berii am mai fost ne-am permis sa mergem in adidasi pe traseu. Pentru incepatori nu recomand acest lucru nici pe un traseu relativ usor, existand riscul oricadn sa se faca o entorsa sau alte neplaceri.
In situatia in care sunteti incepatori in ale muntelui si cititi acest jurnal sa faceti ce zice popa nu ce face popa :))
 |
| La inceput de traseu stana din Poiana Bratocea |
Ne apropiem de culme si stancariile specifice Ciucasului isi fac aparitia precum si o multime de gandacei si fluturasi.
Legat de gaze si alte surate din familia lor, tot drumul atat eu cat si Anca aveam o coroana permanenta de muste care ne-au enervat enorm. Mai ales ca aparea si in cadru in pozele facute :)
Ajungem pe Culmea Bratocea si Ciucasul aparat de cetatea Tigailor incepe sa se arate soptindu-ne ca astazi portile cetetaii sunt deschise si avem permisiune de vizitare.
Fiind in adidasi si cu bagaj usor am facut si un mic antrenament. Cum? Simplu. O lasam pe Anca sa ia avans spunandu-i ca raman sa fac poze naturii. Cand ajunge sa nu o mai am in raza vizuala apasam pe acceleratie si alergam pe potecile Ciucasului. O senzatie inceredibila de libertate care merita traita.
Iar Anca sa nu mai spuna ca ma uit dupa alte fete si nu alerg dupa ea :))
Si deodata muntele isi schimba culoarea. Devine roz. Smirdarul este in floare si coloreaza incredibil muntele. Este o priveliste minunata pentru care merita sa faci toate eforturile sa ajungi sa o vezi. Si daca stau sa ma gandesc efortul fizic chiar nu este deloc mare. Traseul este usor spre mediu care poate fi facut de oricine. La fel cum spune prietenul meu Ioan Stoenica imporatant este sa vrei...
Mai aveam un singur lucru de facut ca ziua sa fie completa... sa ajungem si pe Vf. Ciucas, dar nu inainte sa-l salutam pe Sfinxul din Bratocea si sa-i uram viata lunga.
Ajungem si pe Vf. Ciucas si de aici priveliseta se deschide in toate partile. Pacat ca este ceata in atmosfera si este putin opaca imaginea oferita dar este foarte frumos.
Pe varf era invazie... Cred ca cel putin 50 de persoane erau in zona varfului ceea ce nu are decat sa ma bucure cand vad ca mai sunt oameni iubitori de natura in tara asta.
Dupa ce facem uzuala poza de varf pentru a vea dovada ca am fost acolo si nu am luat pozele de pe net :)) ne retragem pe o culme secundara sa mancam. Cum aveam timp destul la dispozitie am tras si un pui de somn. Si atunci cum sa nu spun ca il simt pe Ciucas ca pe un bunic iubitor cu nepotii sai!
Cum drumetului ii sade bine cu drumul ne punem si noi pe picoare cu directia cab. Ciucas, mai ales ca zarile se intinecasera si se auzeau ceva tunete.
Am ascultat putin si la barfa Babelor Carcotase si ne-am adus aminte cat de minunata este Romania cand am vazut turma de oi pe plaiurile mioritice.
Am ajuns si la Noua Cabana Ciucas care mie mi se pare bine venita acolo insa pentru care am si unele lucruri de reprosat. De altfel stirea postat de mine pe carpati.org prin care anuntam deschiderea cabanei a starnit multe controverse: http://www.carpati.org/stire/noua_cabana_ciucas/2867/
Plecam de la cabana si o luam pe drumul forestier care ne va scoate in Valea Berii racorindu-ne la fantana Prof. Nicolae Ioan de unde apa iti da aripi. Si e mult mai buna ca RedBull.
In jurul orei 16 ajungem la drumul national de langa fabrica Keia dupa 5 ore de traseu in care mi-am luat doza de energie pentru saptamana ce a urmat. Bine ca se termina repde si ca trebuie sa merg cat mai repede la munte sa ma reincarc.
Cum masina era la 4 km departare am tras la sorti sa vedem cine sa duce sa o ia. Tot timpul am iesit eu la tragerea la sorti. Hmm... Cred ca a fost masluita :)
Cum energie aveam, eram in adidasi, eram in cantonament, portiunea de DN1A pana la masina am alergat-o in claxoanele soferilor de TIR si in salutul motociclistilor.
La final pot spune ca a fost o zi plina si va doresc sa fiti sanatosi sa facti si voi acest minunat traseu. Intai trebuie sa vrei pentru ca restul vin de la sine :)
Citind jurnalul tau am avut o senzatie partiala de deja vu! :)) Acelasi varf, acelasi weekend, aceleasi gaze insistente si bagacioase prin toate pozele, acelasi smardar pentru care Muntele Rosu ar tb sa se numeasca Muntele Rozzz si da, aceiasi fluturasi parca domesticiti :).
RăspundețiȘtergereImi doresc sa fac cat mai multe trasee prin Ciucas, inclusiv cel care urca din pasul Bratocea.
Cat despre discutia aprinsa de pe carpati :)) ce sa zic, fiecare avem punctul lui de vedere si tb respectat... Oricum, din toate trei, mie tot Silva imi place cel mai mult. Dar de ex, we trecut cand am fost noi, chiar m-am bucurat ca am stat la M Rosu si nu la Silva (unde oricum nu mai erau locuri), deoarece parca nu as fi vrut sa adorm pe muzica disco, in toiul chefului pustilor cazati acolo. Este exact ce ma deranjeaza si la ceea ce ar putea deveni poate cab Ciucas - un loc unde admiratorii unui anumit gen de muzica si distractie ar incerca sa ma faca partasa la ea - desi eu caut linistea la munte. Dar, nu vroiam decat sa ii ofer putin credit proprietarului care a fost f dragut cu noi si in amintirea lui februarie si decembrie cand, desi era in lucru, am fost primiti la o cafea si un ceai fierbinte neconditionate. Poate pentru asta am speranta ca exista putina omenie chiar si acolo. Om trai si om vedea! :)
Dar pana una alta, noi sa fim sanatosi si sa avem carari insorite, energie si voie buna!
Gabi,
RăspundețiȘtergereSuper jurnalul tau. Din pacate nu stiu ce are de nu pot sa comentez la tine pe blog asa ca felicitarile ti le dau aici.
Iti multumesc pentru aceasta aducere aminte. Traseul pe care l-ati facut voi in cele 2 zile (mai putin portiune cu Chirusca pe care am facut-o asta iarna) este primul traseu montan de creasta pe care l-am facut impreuna cu Anca.
Tin minte ca am fost speriat de portiunea cu lanturi, de privelistea superba de pe culmea Gropsoarele-Zaganu si de valcelul de sub Tigai.
Felicitari pentru tura, multa sanatate si la mai mare :)
Vali
Multumesc mult Vali! Pt cuvinte si pt vizita :) Am vazut ca mai face figuri blogspot-ul...:(
RăspundețiȘtergereAm mai modificat cate ceva pe la setari, acum sper sa mearga... e in teste :D
RăspundețiȘtergereBravo Vali-dar sa sti ca te-am batut,glumesc,eu am fost la Ciucas cu masina-te admir pentru ceea ce faci si poate ma iei si pe mine odata cu tine.Multa sanatate si tie si lui Anca!
RăspundețiȘtergere