Postavaru by night 2012

Unde: Postavaru
Concurs de schi alpinism Postavaru by night

Cand: 10.03.2012

Cine: Vali si Anca (echipa suport)


Nu stiu alti cum sunt, dar eu cand ma gandesc la iarna aceasta nu vreau sa se mai termine.

De departe este cel mai bun sezon la schi pe care l-am intalnit si nu sunt singurul care sustine asta.  Asa ca daca tot este schiul in floare trebuie sa beneficiez cat mai mult din iarna asta si sa incerc cat mai multe stiluri de schi.

Si uite asa sambata, 10 martie, ma aflu la startului primului meu concurs de schi de tura din viata, Postavaru by night, care este in aceelasi timp si primul concurs pe 2012.

Ideea acestui concurs e simpla si eficienta: intr-o seara de sambata iti iei schiurile la picioare incepand cu ora 7 PM si o tai spre varful Postavarul pe un traseu ce cuprinde Drumul Rosu, Poiana Ruia, Expres si oprire la Cabina Mica. Cum concursul se tine seara aici vin oameni care respira munte, adica oameni faini.

Si cum va spuneam 10, 9, 8... start si incepem.... 
Pornim pe Drumul Rosu care la inceput e putin inclinat cat sa te incalzesti. La concurs au putut participa si alergatorii care incep sa depaseasca pe cat mai multi schiori in portiunea asta. Insa schiorii nu se lasa mai prejos si iese un efeort de toata frumusetea pentru toata lumea.

Pentru mine care eram a 3 oara pe schiuri de tura nu am stiut cu ce se manaca la inceput pana mi-am dat eu seama. Adica: la schiul de tura nu trebuie sa ridici piciorul, respectiv schiul de pe sol, ci trebuie sa-i dai o miscare continua in alunecare. Eu am afat asta abia la final :)

Dupa ce se termina intersectia cu Subteleferic, urmeaza o portiune mai abrupta unde se simte porcul de la Craciun. Si dai si pufaie ca un tren, insa nu sunt ultimul si asta  e bine.

Insa cel mai misto sentiment este faptul ca esti incojurat de oameni care au aceelasi gand ca tine, anume miscarea in natura. Si daca te mai uiti in fata si in spate si vezi luminile frontaleleor care se preling pe pantele muntelui atnci sentimentul de bucurie isi face simtita prezenta. Si toatea astea fac o imagine pe care nu ai cum sa o uiti.

Dupa portiunea de Drumul Rosu care se termina in Poiana Ruia, se ocoleste noul lac de acumulare prin stanga si se urca pe Express. Aici o intalnesc pe Ancuta (care a plecat mai devreme ca sa ajunga la cab. Postavaru) care imi mai da unele rezerve de energie.

Pe Express se blesteama multe: porcu, statu la birou la munca, faptul ca nu ai schiuri si/sau clapari mai usori,.....(spatiile punctate completatile voi) dar il dovedesc si pe asta si se vede capatul cursei: Statia Cabinei Mici.

Ma intersectez si cu Bubulu care avea ditamai rucsacul in spate si imi spune ca a innebunit la batrenete. Tot aici facem haz de necaz de un schior care a terminat inaintea noastra si care a picat cand a inceput sa coboare spre cab. Postavaru. Na ne ofticam si noi :)

Urmeaza ultimul urcus unde trage Valerica. La munca! Asa se calesc caracterele de fer :) Si iata ca 1h si 15min termin Postavaru by night. Nu stiu daca e mult sau putin, in schimb stiu ca m-am simtit super si am stiut ca nu am pierdut degeaba aceasta ora.

Dupa concurs toata lumea e invitata la Cab. Postavaru la pasta party, luat tricourile de participare si cel mai important paharele de lichide si vorba.
Si cand vezi ca toti de acolo sunt ca o mare familie si vezi prieteni/cunostiinte din toate colturile tarii, mai schimbi o vorba cu oameni ca Sisele, Alin si Geanina Tanase, Balanel, Bubulu si multi alti te bucuri ca esti diferit si faci parte din categoria "nebunilor"frumosi.

Despre coborarea de la Cabana pana in Poiana pe schiuri, noapte cu Ancuta, unde se vedeau toate luminile Brasovului, unde mai coborau si altii care aruncau chiote de bucurie, n-am decat un cuvant: FEERIC.

A doua zi lucrurile s-au desfasurat dupa un tipar care as vrea sa nu se termine prea curand: m-am intalnit cu Razvan si ne-am omorat picioarele cu schiurile in picioare pe partiile din Poiana.
Ca doar mi-au venit noile schiuri: Salomon Scream. Care chiar sunt un Scream: mid-fat cu 80 la jumate, mai grele decta ce am avut pana acum, care tin si in gheata spre surprinderea mea, pentru care viteza nu este un lucru strain care te imbie sa te dai si sa te lasi pe ele.

Asa de bine m-am simtit pe ele ca am incercat sa ies din tipare si unde gaseam un petec de padure ma bagam pe el sa schiez printre copaci, unde vedeam un hop mai mare ma bagam la sarit. Apropos de sarit, am luat o mega cazatura ca n-am stiut sa pic pe schiuri si m-am lasat pe spate de luam 10 la impresie artistica. Deh... din greseli invatam.

Atat de mult ne-am dat incat ne-am bagat picioarele in ele de 2 urcari pe care le mai aveam pe puncte pentru ca picioarele noastre erau niste butuci si a fost prima oara cand am plecat de pe partie ca nu ma mai tineau picioarele sa fac viraje.

Pe final vreu sa va spun ca regret ca vine primavara dar sunt foarte multumit ca nu mi-am tinut curul in weekend in pat. Asta e marele castig si marea batalie pe care fiecare trebuie sa o dea: sa-si convinga creierul sa-si miste posterioriul la miscare.

In rest numai de bine,iar doamnelor si domnisoarelor din viata noastra sa aveti o primavara minunata!