Creasta Muntilor Tataru. Traversare Maneciu - Cheia

Unde: Muntii Tataru
Cand: 26.04.2011
Cine: Ioan si Vali
Poze: https://picasaweb.google.com/Ducacii/CreastaMuntilorTataruTraversareManeciuCheia26042011#

De la Maneciu la Cheia poti ajunge in doua feluri: cu masina persoanala pe DN1A sau cu microbuzul pe acelasi DN1A.
Noi am ales varianta a treia, si anume: traversarea Muntilor Tatru, coborarea in valea Stanii si apoi trecerea peste Culmea Buzoianului in Cheia. Mai solicitanta dar si mult mai frumoasa.

Cand am aflat ca 26.04.2011 va fi o zi libera, in secunda urmatoare am pus mana pe telefon si l-am sunat pe Ioan si i-am propus o ieseala. Luni seara ma suna Ioans i imi spuna ca tocmai a coborat din munti (il las pe el sa va spuns de unde :) ) si ca maine la 7,50 este in Ploiesti.
Dupa cateva minute de parlamentari telefonice decidem sa mergem in Ciucas si sa-l astept cu masina la gara.

La ora stabilita sunt in gara si Ioan deja ma astepta de 10 minute. Motivul... CFR-ul s-a gandit sa scoata parleala cu toate intarzierile din timpul iernii si trenul a ajuns in gara cu 10 minute mai devreme.

Pe drum, dupa ce trecem de Valenii de Munte, ne face cu ochiul Clabucetul Maneciului si din tot Ciucasul nostru la 9 oprim masina in Maneciu cu gandul de a urca pe Clabucet pe un alt traseu decat cel din februarie.

Ajungem la Barajul Maneciu si muntii incep sa ne zambeasca si sa ne ademeneasca cu frumusetea lor.

La inceputul traseului trebuie sa trecem peste Barajul Maneciu si sa ne inscriem pe drumul din dreapta ce se desprinde din acesta pentru a urca pe colinele Maneciului.

Usor primavara isi intra in drepturi si ne incanta cu multimea de flori si verdele crud pe care ni-l ofera.

De pe culmea pe care ajungem Clabucetul Maneciului ne asteapta spre ai cunoaste tainele ascunse, iar Maneciul incepe sa se trezeasca din chefurile de dupa Paste si sa se caiasca. De la o biserica din vale se auzea clar Liturghia, bucurandu-ne auzul.

Urmam drumul forestier de pe culme si zarile ni se deschid catre muntii din departare. Printre ei ii zarim pe Crai cu al sau varf din muntii Tataru si pe bunicul Ciucas care nu si-a ras barba alba de peste iarna. Totodata gasim si niste locuri ideale pentru gratar :)) Ne bucuram totusi ca nu sunt "turisti" la gratar ca altfel excursia noastra ar fi esuat :). Doar vreo 2 masini am intalnit

Si ajungem la locul de unde trebuie sa o luam la stanga ca sa coboram in valea Telejenelului si apoi sa urcam pe o culme impadurita pana pe Clabucetul Maneciului. Era ora 11.00. Si atunci, PAC! Ma loveste un gand...
 - Ioan, cum ar fi sa trecem muntii pana la Cheia?
 - Hmm...
 - Mergem pe Creasta Tatarului pana la Tabla Butii si apoi coboram in Valea Stanii. De acolo 'om vedea noi... Ori gasim ocazie pana la sosea, daca nu vom trece Ciucasul pe Culmea Buzoianu pana la Cheia...!?!
 - Hai!

Ioan haiducul

Si de aici am bagat ca ursii... Ne-am propus ca la ora 13.00 sa fim pe Varful lui Crai, care ne face cu ochiul dintre brazi. Pe traseu intalnim caluti, capre si 1 (una) masina de oameni iesiti la gratar. Cu capritele era un cioban care ne vede si ne intreaba unde mergem. Ii raspundem ca in Cheia:
 - Oho, si unde dormiti !?
 - La cimitir la Tabla Butii :)))))))

Timpul trece si ajungem la gol alpin zarile deschizandu-se catre Varful lui Crai care apare din ce in ce mai impunator. La iesirea in golul alpin alimentam la izvorul amenajat langa stana nr 50. O gramada de stane in Muntii Tatru. Munti cu inaltimi medii si ma gandesc ca sunt prietenosi cu ciobanii de am vazut atat de multe stane. Apa de munte... Buna si revergoranta :)))

Intr-un final ajungem sa vedem borna de pe Varful lui Crai la putin timp dupa ora 13.00 pe care ne-o propusesem, drept urmare eram in grafic cu traseul.

Si aici aflam minunea muntilor Tataru.... In toate partile salutai pe cineva si asa am facut si noi: Salut Clabucetul Maneciului! Salut Grohotisule! Salut batrane Ciucas si al tau frate Zaganul! Salut Siriule cu al tau mesager Malaia!

Ne permitem o pauza de masa pentu a admira in voie peisajul si ne propunem ca la 4 dupa masa sa fim la Cimitirul Tabla Butii cu gandul de a ne odihnii...
Cum drumetului ii sade bine cu drumul ne inscriem pe vechiul drum roman de pe creasta Muntilor Tataru. In vechime pe aici trecea drumul ce lega Tara Romaneasca de Transilvania. Drum vechi de pe vremea dacilor care a permis pastrarea legaturii intre fratii aceluiasi pamant dar cu aveau stapani diferiti...

Multa liniste si pace prin Muntii Tataru. Nu se aude nimic, decat vantul si cateva pasarele care ne amintesc de ce Romania e asa frumoasa si de ce NU suntem un neam de cotropitori. Avem o tara prea frumoasa ca sa o vrem pe alta. Pacat ca avem niste rahati in frunte...

Ajungem si la vechea cetate de vama unde gasim si primul marcaj din ziua de azi: banda albastra.

La 10 minute de cetate ajungem la Tabla Butii punctul final din Creasta Muntilor Tataru. Aici se afla Cimitrul Erolilor unde isi afla odihna vesnica un regiment din primul razboi mondial care i-a oprit pe nemti de a ne sterge de pe harta. Cand vezi frumusetea Ciucasului si a Siriului nu ai cum sa nu lupti pentru a nu-ti fi luate cu forta de oameni care nu mai au loc in tara lor. Si este un loc ideal de a-ti gasi odihna vesnica...

Trecem de cimitir si ne inscriem in coborarea spre Valea Stanii. Traseul merge prin padure urmand marcajul cruce rosie (CR) proaspat facut care nu te lasa sa te ratacesti. Inainte de a intra in traseu decidem sa luam o pauza, cand primesc un telefon... Era un prieten de-al meu din Maneciu pe care-l sunasem dimineata sa-l salut. A picat la tanc. I-am zis pe unde sunt si ce vreau sa fac si l-am rugat ca daca pana la 8 seara nu gasesc o ocazie din Cheia in Maneciu  am sa-l sun sa vina sa ma ia. Mi-a confirmat ca ma ajuta si negocierea noastra l-a amuzat teribil pe Ioan. Ioan ramane intre noi ce am negociat... :))

La 5 seara suntem in Valea Stanii un loc minunat unde merita sa stai cateva zile si doar sa asculti susurul apei si trilurile pasarelelor.

Noi ne asteptam ca din Valea Stanii pana in Cheia sa fie traseu de 1 - 1.30 ore. Dar teapa... Indicatorul arata clar 2 ore si 3/4 pe banda albastra (BA) pana in Cheia. Asta nu ne-a dat inapoi si am zis ca daca tot am bagat ca ursii sa bagam in continuare si sa-l facem in 2 ore.

Traseul este foarte frumos, prin padure, numai bun de facut intr-o zi torida de vara. Trece pe la marginea unei poieni, in stanga deschizandu-se perspective spre muntii Tataru... Dupa o ora din Valaea Stanii ajungem la intersectia cu traseul ce coboara din creasta Zaganului.
Traseul continua pe o culme linistitoare daca nu ar trebui sa facem proba de atletism: sarituri copaci doborati si continua spre drepta in coborare prin padure.

Dupa fix 10 ore ajungem in Cheia la DN1A obositi, cu bataturi dar extrem de multumiti.

A fost o zi cu adevarat plina... Spun asta ca la iesirea din traseu, la intersectia cu DN1A incepuse sa se lase seara. Deci am mers zi lumina si chiar daca nu mai puteam sa merg 100 m sufletul si gandurile mele alergau prin muntii de pe care tocmai coborasem cu speranta ca voi aduce si pe altcineva sa se bucure de frumusetiile pe care tocmai le vazusem.

La final as vrea sa-i multumesc lui Ioan pentru ca a acceptat sa mearga cu mine in aceasta excursie chiar daca se intoarcea dintr-una de mai multe zile din muntii dragi.