Unde: Cheile Oltetului - Muntii Capatanii
Muntii Parang
Cine: Anca, Oana, Razvan si Valerica (adica eu)
Cand: 21-22.07.2012
Poze: promit ca le pun saptamana asta :) - https://picasaweb.google.com/Ducacii/MeleaguriNoiCheileOltetuluiParang2021072012?authuser=0&feat=directlink
In ultima perioada am, reusit sa ma lipesc aporape in fiecare week-end de munte. Acum 2 saptamani am ajuns prin Ciucas, iar saptamana trecuta prin semi-muntii din zona Simon-Bran la poalele Bucegilor.
Chiar daca nu pot numi ture ce am facut, faptul ca am fost pe munte m-a ajutat sa fac refresh la creier si sa mai uit de cotidian.
Week-end-ul ce a trecut a adus ocazia unei "ture" cu masina pe Transalpina... Stiu, nu este ceea ce se vrea de la un muntoman :) dar, poate, sortii sunt favorabili si ajung si pe muntii din zona. Chiar daca Parangul nu era in plan pentru anul acesta, daca se iveste ocazia... De ce nu?
Si uite cum vineri seara pe la 7 ne prinde pe Valea Oltului unde facem stanga spre Brezoi si de acolo in directia cab. Petrimanu din muntii Latoritei. care a propos este foarte tare. Aflata intr-un loc foarte pitoresc, semnal la telefon ioc, zona incredibil de frumoasa cu lacul Petrimanu in preajma, iar drumul pana acolo este ideal pentru bicicleta.
Ideaa era sa plecam de acolo a doua zi catre TransAplina si sa ne intoarcem ca duminica sa fecm si o tura pe acolo. Insa socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ si abia pe la 10 ne sculam. Insa vine cu o idee salvatoare care zice asa: hai sa trecem muntele si sa ajungem prin Cheile Olteului pana la Polovragi, de acolo TransAlpina si directia Petrosani, sus la ANEFS ca sa mergem si prin Parang. Pai poti sa spui nu la asa ceva? :)
Ne suim la masina si drumul forestier nu ne face probleme chiar daca nu arata prea bine. Insa eu sunt un nebun. Pe mine ma manca curul si talpile ca nu puteam sa stau in masina. Ceilalti m-au vazut nelinistit si a venit o propunere: "Valerica, ce ar fi daca te duci tu sa alergi si noi dupa tine? Poate asa mai consumi din energia acumulata si te linistesti".
BANG a sunat in capul meu. Nu mai alergasem pe poteci montane de la Hercules. Si Doamne ce bine a fost. Cu fiecare kilometru care trecea simteam din nou ca traiesc. Chiar daca a trecut o perioada destul de mare, fiecare por al meu dorea sa alerge. Sa fie liber! Sentimentele sunt unice si nu pot fi descrise in cuvinte.
N-am avut nevoie decat de 10 km pe care i-am facut sub o ora. Deci traiesc:)
Cum ne grabeam sa ajungem in Parang, ma sui multumit la masina si ajungem in Polovragi printr-o mare de praf si oameni cu directia TransAlpina.
Dar trebui sa existe un moment negativ. Deci, urasc TransAlpina... E un mare balci. Sa moara cine a avut idea sa o asfalteze! Sa mor daca ii inteleg scopul. Cocalari, pitzi, papuci pe munte, droaie de masini, cicatrice pe fata muntelui, soferi tembeli, balci in varful muntelui, aglomeratie, tembeli...
Dupa portia de nervi culeasa de pe TransAlpina ajungem la Petrosani unde ne cazam la Vila Parang aproape de cab. ANEFS. Alta viata aici: liniste, munte, priveliste, oameni calzi de munte.
Cum fetele erau obosite dupa ziua aceasta plina, am ramas doar eu cu Razvan ca sa cucerim Parangul Mic. Gresit! Noi nu putem sa cucerim muntele. El ne cucereste pe noi prin frumusetea sa. Si ca sa iti ofere din ce in ce mai mult trebuie sa muncesti. De aceea urcam varfuri. Ca sa vedem si mai mult din frumusetea muntelui. Si pentru sentimentul acela de libertate si de a fi una cu Mama natura...
Traseul pana pe Parangul Mic nu este deosebit, insa iti ofera privelisti incredibile catre Carja, Retezat, Vulcan. Si daca peste astea mai pui si un apus pot spune ca am avut o seara perfecta. Plus ca am avut ocazi sa admiram o herghelie de cai foarte prietenosi cu aparatul foto.
Dar avem ocazia sa si-i injuram pe dementii de ciobani care pe seceta aceasta se gandesc sa dea foc la niste crengi uscate spre disperarea baietilor de la Salvamont.
Duminica incercam sa plecam in traseu pe la 7 insa realitatea ne confirma ca ora 8 este ideala pentru trezitul pe munte :) Cum gandul de a ajunge pe Parangul Mare si inapoi pana la ora 4 dupa amiaza se spulbera alegem sa mergem la un alt obiectiv interesant al Parangului, si anume Lacul Mija.
Traseul e simplu de urmarit: De la cabana ANEFS se merge pe banda rosie cam o ora pana intr-o sa careia i-am uitat numele :) dupa care se desparte de acesta si continua pe punct galben pana in caldarea alpina si la Lacul Mija. Si cu totul dureaza cam 1,30 ore-2 ore
Traseul este ideal pentru incepatori si ca tura de relaxare. Initial te scuteste de urucsul pa Parangul Mic, ocolind-ul pe curba de nivel. Insa ai in fata imaginea impunatoare a varfului Carja. Doamne ce tentant este. Promit ca am sa ma intorc in Parang pentru al urca si a admira privelistea de pe el.
Incepe si o ploicica care sa ne aminteasca ca suntem la munte insa se termina la fel de repede cum a inceput. daca se pornea mai tare era problema pentru ca eu mi-am fosmta in ultima perioada un obicei de a umbla pe munte in "papucei de alergare" tradus adidasi de trail-runing.
O fi bine o fi rau? Nu stiu. Pana acum in afara de batai m-am simtit excelent in ei fara a mai cara de greutatea bocancilor. Insa sunt constient ca pe traseele de stanca gen vale nemarcata in Bucegi sau Piatra Craiului fara bocanci nu am ce cauta.
Sa revenim... Dupa o oara ajungem in saua unde se despart traseele si urmama punctul galben care coboara pana in caldarea alpina, cu gandul ca vom avea de tras la intoarcele pentru ca avem de urcat tot ce am coborat pana in fundul caldarii. Parangul e diferit si la acest capitol de Bucegi. Si cateodata e mai bine sa schimbi peisajul, sa mai vezi si altceva. Mai mult grohotis, alte peisaje, mai putini cocalari, intr-un cuvant ALTCEVA.
In caldare salutam ciobanul care era cu turma la pascut, dam binete cainilor care ne-ar fi sfasiat si urcam ultima panta pana la minunea excursiei.
Mija e primul lac glaciar pentru care a trebuit sa muncesc, sa fac traseu pana la el. Si ce frumos este!Inconjurat de peretii aceai impunatori, cu apa limpede si linsitita, plus linistea caldarii. Un adevarat colt de rai. M-am simtit ca un copil, protejat de maretia sa muntele, care ne-a dat voie sa facem broscute pe lac.
Ne urnim cu greu din acest loc minunat cu directia masina si apoi acasa. La intoarcere, panta pana in creasta nu este chiar atat de speriat pe cat parea la inceput. Gresim si putin traseul fiind pacaliti de o poteca facuta de ciobani, dar ne revenim si gasim traseul. Putina balaureala pe munte nu strica.
Ajungem la masina si imi iau la revedere de la Carja cu promisiunea ca voi reveni si voi ajunge la ea si de ce nu la Parangul Mare. Si cred ca si iarna va fi o ocazie buna sa ajung in Parang pentru ca partiile de acolo te fac sa visezi la iarna.
Cam atat despre aceste zile pe un munte nou pentru care sunt foarte bucuros ca am avut ocazia sa-i pasesc pe carari. Parangul este un munte interesant pentru care un cui a patruns in mintea mea si solutia este sa-l vad din nou pentru a-mi linisti dorul de el. Pana atunci am pozele cu el :)
