Cand: 21.05.2011
Cine: Vali
Unde: Muntii Cernei
Poze: https://picasaweb.google.com/Ducacii/HerculesMaraton2011CazaneleDunarii#
Povestea Hercules Maraton pentru mine a inceput in momentul in care am aflat ca anul acesta va avea loc in 21.05.2011. Stiam ca va fi organizat de Clubul Alternative Timisoara iar sufletul acestui concurs vor fi Geanina si Alin Tanase, oameni pe care ii apreciez foarte mult si carora le citesc blogul cu placere.
Fiind un maraton unde vin multi pasionati ai muntelui l-am contactat pe Alin si am stabilit o formula prin care Echipmont sa se numere printre sponsorii acestui concurs. Alin nu a fost mai prejos si m-a invitat sa particip si ca alergator la acest concurs ca sa imi dau seama cu ce se mananca un maraton. Si bine a facut...
Hercules Maraton se desfasoara in Muntii Cernei pe o lungime de 44 km si are o diferenta de nivel de peste 2300 de m. O descriere mai detaliata a traseului o gasiti aici.
Si iata-ma vineri seara mai sus de Baile Herculane, la Motelul Dumbrava, de unde imi ridic pachetul de concurs: numarul 616, cipul de inregistrare, un tricou foarte tare si bagam carboloading - adica paste oferite de organizatori.
Am ocazia sa ma intalnesc si cu Alex Fodor, un om pe care imi doream de mult sa-l intalnesc si sa schimb 2-3 vorbe cu el. Datorita lui si blogului sau am ajuns sa cunosc comunitatea maratonistilor montani din Romania si mi-a "bagat" in cap cuiul de a alerga cel putin un maraton in viata asta.
Dupa o noapte relativ linistita sambata la ora 9 ma aliniez la start alaturi de alti 306 "nebuni" frumosi impartiti in doua categorii: 166 maratonisti si 141 semi-maratonisti.
Mai jos veti gasi trairile si gandurile mele pe parcursul celor 44 de km exact cum am simtit eu...
Km 0 - Start Pod Vanturatoarea - Deci 307 de "nebuni" asteptam clipele... Sunt momente electrizante si fiecare il incurajeaza din priviri pe vecinul sau. Tensiunea creste si pe acorduri de Prodigy se aude: 10, 9, 8... 3,2,1 si START. A inceput primul meu maraton.
Km 1 - trecem prin dreptul pensiunii Dumbrava unde suntem incurajati de persoanele de acolo. Atmosfera este tare. Suntem pe sosea si toata lumea alearga fiecare cu strategia lui. Eu sunt scapat din cusca si ma bucur ca sunt acolo.
Km 2,3 - Podul Tasnei - aici se despart cele doua trasee: de maraton si de semi. Trec podul peste Cerna si incepe prima urcarea a traseului. Sunt 690 m diferenta de nivel pana la Biserica Dobraia. Destul de taricuta ca sa iti scoata din cap faptul ca un maraton este asa... in dorul lelii. Vrei sa termini trebuie sa muncesti!
Km 4 - in fata am concurenti, in spate la fel. Suntem pe o poteca de munte in urcare si toata lumea isi cauta ritmul si respiratia. Pana acum e bine, ma simt excelent.
Km 5,4 - Izvorul Cracul Teiului 2/ trecerea 1 - aici organizatorii au instalat un punct de revitalizare. Foarte bine venit dupa urcarea. Vad lamaie si o mananc ca pe mar :). Beau 1 pahar de energizant, 1 de apa si iar 1 de energizant, mai manac niste banana si la drum. De fapt la deal :)
Km 6,1 - Biserica Dobraia / trecerea 1 - o bisericuta superba. Este asa micuta de mi-a dat senzatia de intimitate. Trebuie sa vin odata sa particip la Slujba de Inviere tinuta in aceasta bisericuta... Aici se afla un punct de control. Oamenii de aici ne aplauda si ne incurajeaza, iar acest fapt este mult mai puternic ca efectul de RedBull. Iti dau aripi aceste incurajari si te fac sa zambesti si sa-ti dai seama ca aceasta este calea. Chiar daca este greu sportul te invata multe... De aici se continua pe curba de nivel si se coboara pana in Bogaltin unde este si primul timp limita impus.
Km 7 - Sunt pe o curba de nivel pe care nu ai cum sa nu o alergi. Probabil adrenalina sau euforia concursului, poate si gelul pe care l-am luat la inceput, dar aici alerg ca la probele de la arbitraj. Ma simt bine.
Km 8 - Pe o urcare ma intalnesc cu niste sateni care aveau o lumanare mare albastra in mana... Ma intrebam ce cauta pe acolo cu asa ceva. Si atunci mi-am dat seama... La bisericuta Dobraia va avea loc un botez :) Le dau binete oamenilor si le urez de bine si ei nu uita sa ma incurajeze spunandu-mi ca mai este putin :))
Km 9 - O prind din uram pe Cornelia David. Ma si gandeam: Mama ce tare! Coco alearga maraton dupa maraton si am onoarea sa alerg cot la cot cu ea. Fiind sub euforie o depasesc.
Km 10 - Pe curba de nivel nu uit sa admir peisajele superbe oferite de muntii Cernei.
Km 11 - il prind din urma pe Lucian Clinciu. Pentru cine nu stie Lucian Clinciu este un monument al sporturilor de anduranta din Romania. Cu o zi inainte terminase dupa 9 zile TransCarpathian Run. Ce inseamna asta... Plecare de Predeal in alergare cu statie finala Baile Herculane. Daca nu ati inteles repet: din Predeal la Herculane pe schiuri de tura si in alergare. Iar in a 10 zi a participat la Hercules Maraton! Singurul meu cuvant este RESPECT. Resusesc sa schimb cateva vorbe cu el si imi spune ca are ca obiectiv terminarea maratonului in timpul impus fara sa forteze. Mi-a batut palma, mi-a zambit si mi-a spus: Succes!
Km 13,1 - Izvor Poiana Lunga - Am ajuns si la al doilea punct de revitalizare unde ma intalnesc cu Pantani. Acelasi ritual: mananc lamaia ca pe mar, bag si ceva cascaval, apa, energizant, apa. Bag si jumatate de gel Sponser si da-i bataie. Cam in aceelasi timp ajunge Cornelia David si sora ei Silvia. S-au energizat si au plecat. Le-am mai vazut doar la final :)
Km 15,3 - Cracul Teiului Bogaltin - Punct de control. Oamenii ne incurajeaza si intreb cat e ceasul. Mi se spune ca 11.15. Deci doua ore si un sfert de la start, ceea ce este ok. Stiind ca peste 3 km va incepe cea mai grea urcare din traseu bag jumatate de Activator.
Km 18 - Sat Bogaltin - Aici organizatorii au impus un timp limita de 4 ore. Am ajuns aici in 2 ore si jumatate. Fiind si punct de revitalizare urmez ritualurile mai sus mentionat si imi umplu buzunarul de glucoza. Dau binete la oameni si plec. Stiu de la sedinta tehnica ca urmeaza cea mai dificila portiune a maratonului. O urcare de 900 m care se intinde pe 8 km pana in Saua Ciumerna.
Km 19 - Imi spuneam cat poate sa fie de grea urcarea aceasta.... Si am vazut. Ies din sat si imi apare in fata un munte. Pentru cei care stiu ce inseamna Panta Prostului de la Gura Diham inmultiti cu 3 si veti afla lungimea pe care trebuie sa o urc. Sunt 520 m diferenta de nivel pe 3 km. Imi pica plombele. Vali n-ai ce sa faci! Treci la munca. Tu ai vrut la maraton. Na maraton!
Km 20 - Agonie. Gamba stanga ma tradeaza. Apare prima crampa din viata mea. Pe partea din fata unde este fixat muschiul de tibie. Nu stiu cum sa reactionez. E prima oara cand mi se intampla asa ceva. Nu stiu ce sa fac. Instinctiv bag niste glucoza. Totusi nu sunt ok. Daca pana atunci m-am simtit bine dintr-o data m-am taiat. Inima bate cum nu mi-a batut niciodata. Am puls 180 cel putin. Vrea sa plece din piept sa se odihneasca dar nu o lasa sternul. O fi de la Activator, o fi de la oboseala probabil nu voi stii niciodata.
Km 21,5 - Izvor Fantana Babii - Am baut pe nerasuflate 2 pahare cu apa si am mancat o lamaie. Eram zombi. Stiam ca pe distanata de 10 km, pana in Inelet, nu mai este nici un punct de revitalizare si i-am rugat pe baietii de acolo sa-mi de-a o sticla de 0,5 l cu apa. Din pacate nu aveau dar au gasit imediat solutia salvatoare: au scurs o sticla de Danone in pahare, au spalat-o si mi-au umplut-o cu apa. Bravo baieti!
Km 23,5 - Cracul Ciumerna - Dupa urcarea criminala din Bogaltin parca panta se mai domoleste si intra in padure. Devine poteca si chiar se poate alerga. Asa ca ne conformam. Mai intrecem un competitor sunt intrecut de altii, doar suntem la competitie. Dupa ora 12 se anunta ploaie in zona si chiar nu a vrut sa lipseasca. Asa ca "sticla" mea de Danone a devinit o greutate in plus de care am scapat de ea in punctul de control din Cracul Ciumerna.
Km 24 - Se iese la gol alpin si ploaia mai sus mentionata se transforma dintr-o data in torentiala. Basca se aud si tunete destul de insistente. In fata am un "coleg de sufeinta" si-l intreb ce facem noi cu betele noastre metalice in conditiile date. Ce sa-i facem? Mergem mai departe doar suntem la maraton.
Km 25 - Ploaia s-a mai domolit dar tunetele nu au incetat. Bine ca nu bate vantul ca altfel o puneam. Saua Ciumerna e aici, cat sa pun mana pe ea, dar ea nu si nu. Mai avem 600 m pana acolo. Ce fac? O injur, ce sa fac.
Km 25,6 - Saua Ciumerna - Gata! Cea mai grea urcare din traseu s-a terminat. Ma asez jos sa-mi trag sufletul si sa se mai domoleasca crampa. Ii intreb pe baietii de aici cat e ceasul. Am facut 4 ore si 17 minute pana aici. Dupa 2 minute apara Pantani. Il salut si ma intreaba ce fac. Ii zic ca stau putin sa-mi trag sufletul. Si aici a intervenit ceva. Imi zice sa nu stau ca mi se racesc muschii si e mai rau dupa aceea, si sa alerg impreuna cu el. Atat mi-a fost de ajuns. Vali esti la maraton nu la plaja. La munca!
Km 27 - Sunt pe curba de nivel in fata lui Pantani care parca ma impinge de la spate. Alerg ca apucatul si ma simt bine. Nu mai am crampe si totul merge struna.
Km 28 - Pierd poteca si Pantani trece in fata mea, eu dupa el. Are un ritm extraordinar. Depasim 2 concurenti, mai sa le facem otita.
Km 29 - Se intra in padure si incepe coborarea. Pantani mananaca pamantul si eu dupa el. Ma simt bine si totul e ok.
Km 30 - Mi se desface siretul. Pantani se opreste sa ma astepte si ii zic sa se duca ca-l prind de pe urma. Da' de unde. Zici ca are motor la fund. A disparut dintr-o data. Bag o glucoza si incerc si eu sa cobor.
Km 31 - Panta este fenomenala. Daca nu sunt atent pot sa pic si sa ma accidentez. Am o senzatie stranie de singuratate si ma bucur cand vad primul concurent in fata mea. Mi-e sete si numar clipele pana la urmatorul punct de revitalizare care trebuie sa apara din cand in cand.
Km 32 - Catunul Inelet - Alunec pe iarba si cad. Injur, ma ridic si ii dau bataie. Apare punctul de revitalizare si control. Am zis doar atat: APA! Imediat a sarit cineva si mi-a dat. Paharul parca nici nu a fost. Imi revin si zambesc. Intreb cat e ceasul. Mi se spune ca am facut 5 ore si 30 pana aici. Timpul impus pana aici era de 7 ore si 30 de minute. Iuhu e bine. Vad portocala si bag si o lamaie. Mai iau o glucoza si plec.
Km 34 - Ma apuca iar crampele si dau de noroi. Incepe ficatul sa protesteze. E de 2 ori mai mare decat normal. Crampa nu ma lasa. Din spate vine o tipa cu un ritm nebun. Ma opresc sa-i fac loc. Nu are sens sa o tin in spatele meu. Cand m-am oprit ambele gambe m-au sagetat si am strigat: Crampa! Tipa s-a oprit si m-a intrebat daca am nevoie de ceva si daca imi da glucoza. I-am spus ca am si i-am multumit. Am luat o glucoza si hai sa mergem.
Km 36 - Crampele m-au mai lasat, dar drumul e infect. E plin de noroi. Si daca ai vrea sa alergi nu poti. E noroi pana la glezne. In stanga este un parau care mai anima peisajul dar starea mea e proasta. Vreau sa se termine mai repede chestia asta.
Km 37,8 - Sat Prisacina - Punct de revitalizare. Mai mananc putina lamaie, beau ceva apa si pornesc . Urmeaza ultima urcare a traseului pana la Biserica Dobraia. Sunt 150 m de urcat care mi se par 15000. Ma trag in bete si incerc sa tusesc. Plamani ma dor si vreau sa ajung mai repede la Biserica. Bine ca nu e cimitir acolo :)
Km 39 - Daca fizicul m-a parasit demult, psihicul incepe sa intre in zona de avarie. Sunt in pragul nebuniei. Imi vine sa plang. Peste o secunda imi vine sa rad. Si iar sa plang. Si o tin asa din ras in plans vreun minut.
Doamne ajuta-ma sa ajung la biserica Dobraia!
Km 40, 2 - Biserica Dobraia / trecerea 2 - Am ajuns. Gata cu urcarile, de aici e numai coborare. Baietii de aici ma felicita si imi spun ca mai sunt 4 km pana jos. Incerc sa alerg din respect pentru ei si imi reuseste.
Km 40,9 - Izvorul Cracul Teiului / trecere 2 - Ultimul punct de revitalizare. Cer un pahar de apa si oameni ma ajuta. Multumesc. De aici e o coborare infernala de 600 m diferenta de nivel. Genunchi mei sunt eroi nu au zis nimic pana acum si nu au facut-o nici atunci cu toate ca nu i-am menajat deloc.
Km 42 - Se aud masinile de pe sosea. Mai este putin. 15 minute de lupta. Hai Vali!
Km 43 - Din spate vine un concurent si trece pe langa mine ca rapidul prin gara. Da-l incolo. E de la categoria 30-39 ani :).
Km 44,5 - FINISH - Se aud oameni din vale si timpul pentru cel care m-a depasit: 7 ore si 26 de minute. Atat mi-a trebuit. Si mort termin sub 7 ore si 30 min. Hai mai e putin! Apar primii oameni, o mica urcare si poiana cu poarta de sosire. Si dupa 7 ore 27 minute si 32 secunde am terminat Hercules Maraton. BRAVO Vali!
Au fost 26852 de secunde pe care le-am trait la maxim. 7 ore si 27 de minute in care am stiut ca sunt viu si ca medalia de la final o merit cu prisosinta.
La final as vrea sa le multumesc Geaninei si lui Alin ca mi-au acordat sansa sa traiesc un maraton.
Elenei si Alex Fodor pentru ca fara blogul lor nu as fi ajuns sa alerg asa ceva.
Si nu in ultimul rand Ancai care si-a facut griji pentru mine si care a urcat pana la Dobraia sa vada si ea ce inseamna un maraton :)
