marți, 28 decembrie 2010

Ciucas - Regasirea

Unde: Ciucas
Traseu: Cab. Muntele Rosu - Saua "La "Rascruce" - Saua Chirusca - Cab. Ciucas - Cab. Muntele Rosu
Cand: 27.12.2010
Cine: Anca si Vali
Poze: din pacate nu am avut aparatul la noi si am facut ceva poze cu telefonul. Ma chinui sa le descarc in calculator dupa care le voi posta :)

Mai intai voi explica titlul:
1. In ultima perioada s-au intamplat multe evenimente pe care nu as vrea sa le mai traiasc si aveam nevoie de o tona de liniste in care sa-mi adun gandurile, sa ma lupt cu ce este in interiorul meu si sa ma regasesc.
2. Regasesc Ciucasul. Muntele cu cea mai mare incarcatura emotionala pentru mine. A fost primul munte in care am facut un traseu mai serios. I-am traversat creasta in 2 zile. Aici am inceput muntele cu adevarat. M-am intors la el ca la un prieten vechi care stie sa ma asculte si sa ma inteleaga. L-am gasit in haine de iarna.

Cred ca starea mea sufleteasca l-a influentat si pe el... A fost vant, ceata si ninsoare...

Luni, a 3 zi de Craciun, am decis sa plec pe munte. M-am suit la masina si la 10.00 intram in traseu de la cab. Muntele Rosu. Cam tarziu pentru un traseu de iarna , dar am avut incredere ca totul va fi bine.
Planul initial era sa urcam pana "La rascruce" dupa care sa ne intoarcem.

De la cab. Muntele Rosu traseul merge pe triunghi rosu urcand o panta putin abrupta, cat sa iti faca incalzirea. Poteca iese usor din padure dezvaluindu-ne o panta "infricosatoare" pentru corpul nostru torturat cu preparatele specifice Craciunului.
Nu-i problema, vrem sa iasa porcul din noi, si o abordam cu incredre pana iun dreptul unui releu (cred ca este al statiei meteo).

Aici ne intalnim cu doi iubitori ai muntelui, Andreea si Adrian (daca citesc acest jurnal si le-am gresit numele ii rog sa ma scuze), care au preferat sa faca miscare in aceste zile, nu sa umple matu'. Ne-am bucurat de prezenta lor si am hotarat sa facem impreuna aceelasi traseu.

Am uitat sa va spun ca inainte sa abordam panta respectiva grupului nostru i s-a alaturat un caine care ne-a insotit pe tot drumul. Intr-un moment de joaca, Ursu (asa la poreclit Adrian) i-a rupt pantaloni de iarna acestuia :). Bine ca nu eram in Himalaya si nu s-a lasat cu urmari mai grave.

Drumul nostru continua pe curba de nivel pan ajungem in dreptul Vf. Muntele Rosu, unde iesim la gol alpin. Aici suntem luati in primire de vant si ceata si concluzionam ca iarna e altfel...( m-am saturat sa-i tot folosesc expresia lui Basescu).

Cum urmele batute cu o saptamana inainte de prietenul meu Ioan Stoenica nu mai erau vizibile ma postez in fata m uclui nostru grup la batut urme, secondat de Anca.
In dreapta ar fi trebuit sa vedem culmea Zaganul insa ceata ne-a luat vederea. In schimb observam micile cornise care se formasera pe partea dreapta a traseului nostru.

Am avut sansa sa gasim zapada in majoritatea ei inghetata si astfel nu ne-am afundat in ea ca sa ne ingreuneze drumul. In unele locuri am intrat pana la genunchi in zapada ceea ce poate deveni periculos. Spun asta pentru ca la ora 13.00 eram in saua "La Rascruce", deci dupa 3 ore dupa ce am plecat de la cab. Muntele Rosu. In conditii de vara acest traseu se face in 1h - 1h30 min. Va las pe voi sa trageti concluziile...

In sa vremea se prezenta astfel: vant si ninsoare. Planul initial era sa ne intoarcem la Muntel Rosu pe aceelasi traseu, dar cum mai aveam aproximativ 3h jumatate de lumina, iar pe indicator scria 1h.30 min pana la cabana Ciucas am decis sa o vizitam si pe ea. Sa vedem in ce stadiu se mai afla constructia.

Traseul nostru continua pe cruce rosie pana in Saua Chirusca, dupa care tot pe cruce rosie pana la cab. Ciucas.
Drumul coboara pana in saua Chirusca pe o creasta undea am avut noroc sa fie zapada viscoliat ce ne-a permis o inaintare facila.
Din saua Chirusca drumul se continua prin padure, pe o relativa curba de nivel. In padure zapada nu era asa inghetata si in unele locuri, efectiv, am inotat prin ea. De aceea e bine sa dublezi timpul de pe indicatoare cand mergi iarna pe munte. Pot aparea situatii neprevazute si nu merita riscul sa ramai noaptea pe munte fara echipament adecvat.

Am avut parte de peisaje de vis in care ne asteptam in orice moment ca mos Craciun sa apara de pe un copac sa ne bucure cu prezenta sa. Foarte interesant a fost un brad care avea zapada inghetata pe crengi de zicea-i ca-i glazurat :).

In jurul orei 15.30 ajungem la cabana Ciucas unde avem parte de o pauza de masa bine meritata. Constructia avanseaza destul de repde si cabana arata bine. Sper din tot sufletul sa ajunga o cabana adevarata de munte si sa nu devina un al doilea Susai.

La intoarcere avem parte de o surpriza... Unul din baietii care lucrau la cabana se hotareste sa plece si avem sansa sa ne ia si pe noi cu masina pana la intersectia cu traseul banda galbena care merge din Valea Berii catre cab. Muntele Rosu. Astfel am scutit o buna parte din traseu si emotiile oe care ni le dadea panta ce coboara de la cab. Ciucas, panta ce era acoperita cu gheata. Deci pana la urma Mos Craciun a venit la noi :)

De la intersectia cu banda galbena cam intr-o ora suntem din nou la masina lasata la Muntele Rosu si astfel am incheiat intalnirea pe care am avut-o cu batranul Ciucas. Chiar daca nu am avut vremea excelenta, am avut partea de linistea pe care o cautam pentru ca gandurile mele sa se aseze la locul lor.

Sper ca urmatoarea intalnire cu Ciucasul sa fie la fel de placuta si sa-l gasesc la fel de protector cu mine. Pentru ca intotdeauna am simit acest munte ca pe un bunic.

In postul urmatoar am sa va povestesc experienta pe care am avut-o pe partiile de schi din Predeal si Azuga si faptul ca intr-o parte se poate, ceea ce este bine, iar in alta nu pentru ca banul ne-a mancat mintiile.

marți, 21 decembrie 2010

Interviul si Revelionul arbitrilor

Week-end-ul acesta a fost unul plin pentru mine. Site-ul incepe sa lucreze si deja au aparut comenzi, ceea ce este bine :)

Dupa cum bine stiti eu sunt arbitru de fotbal in cadrul Ligii a IV, mai precis Liga A Prahova. Cum judetul este mic si suntem o mana de arbitrii care oficiem la nivelul judetului Prahova am ajuns sa ne cunoastem intre noi si sa ne facem fiecare o parere despre celalalt.

Ionut Borcan face parte din Lotul Ligii a II (Divizia B) ca arbitru asistent. Din pacate, din cauza unor probleme medicale este nevoit sa stea "pe bara" o buna perioada de timp.
Este unul din vicepresedintii din fosta Comisie CJA condusa de Cristi Nica. Nu ma sfiesc sa o spun ca de cand sunt arbitru aceea comisie a fost, pentru mine, o incantare. Ii consider "fratii nostrii mai mari" pentru ca nu au avut niciodata atitudinea de sefi.

Ganditi-va putin: Cristi Nica este cel mai bun arbitru asistent din Romania. LA NOI NU S-A UITAT NICIODATA DE SUS. Pentru mine asta spune multe.

Dar cum la noi cand lucrurile merg bine nu toata lumea este multumita, aceasta comisie a fost debarcata la inceputul acestui sezon din motive neintelese de nimeni. Nu vreau sa reiau acel episod pentru ca sunt in Postul Craciunului si nu vreau sa fac pacate :)

Ionut nu a putut sa stea deoparte de prietenii lui arbitrii si a facut un blog: http://scoaladearbitri.blogspot.com/ . Cu acest blog a dorit, si dupa parerea mea a reusit, sa arate arbitrii de fotbal intr-o alta lumina.
Toata lumea stie ca noi, arbitrii de fotbal, suntem nemernici, hoti, corupti, nu dam gol din 6 m cu poarta goala, ca atacam din spate cu piciorul sus si bagam in spital adversarul si dam rosu cand ar fi trebuit sa dam o atentionare verbala pe scurt... niste hahalere.

Insa cu ajutotul lui Ionut oamenii au inceput sa vada ca pe langa arbitraj avem familii, prieteni, pasiuni, locuri de munca adica suntem oameni normali. De multe ori facem aceasta activitate din pasiune nu pentru bani. Asta asa pentru toti mancatorii...

Ionut mi-a acordat sansa sa dau un interviu pe blogul pe care va las sa-l cititi si sa trageti voi concluziile: http://scoaladearbitri.blogspot.com/2010/12/valentin-zanfir-arbitrul-care-va-ofera.html

Multumesc Ionut! Multa sanatate si sa te vedem din nou pe terenul de fotbal. Si nu in ultimul rand sa-ti creasca fetita mare si Sarbatori Fericite! Tatal tau are de ce sa se mandreasca.

Sambata seara a fost programat banchetul de sfarsit de an al arbitrilor prahoveni cunoscut si ca "Revelionul Arbitrilor".
A fost o seara ok pentru ca noi arbitrii stim sa ne simtim bine. Cand mergi in fiecare saptamana la meciuri si esti tu impreuna cu colegii tai impotriva la "nebuni" ajungi sa devii prieten cu acei oameni. Si la un banchet nu ai cum sa nu te simti bine cu ei.

Fara a avea intentia de a fi carcotas pot spune ca m-am simtit mai bine la banchetele organizate de dl. George Andrei si Cristi Nica decat la acest banchet.
Si asta din cauza unui singur motiv: daca e "Revelionul arbitrilor" pai atunci sa fie al arbitrilor. Nu si a delegatilor unor echipe, nu si a nu stiu caror sponsori si a unei parti din presa sportiva din Prahova.
Daca este asa trebuia sa-l numim Gala Fotbalului Prahovean.

In fine, trecand peste acest aspect, ii felicit pe toti laureatii si in special pe prietenul meu Laurentiu Piciu pentru premiul de " cel mai bun arbitru prahovean Liga A".
Totodata il felicit si pe campionul laureatilor, Emil Bozieru, pentru toata cariera pe care a avut-o ca arbitru.

Asa ca, dragi colegi arbitrii, sa aveti Sarbatori Fericite, sanatate voua si celor dragi si sa ne vedem cu bine la anul cand iar vom fi 3 impotriva a 22. Si nu pentru ca am vrea noi sa fim impotriva lor, ci pentru ca asa s-a impamantenit.

La multi ani colegi arbitrii!

miercuri, 8 decembrie 2010

Echipmont

Week-end-ul acesta a fost ultimul cu meciuri din acesta an. Am fost delegat la un meci de cupa Romaniei la bucov intre Tineretul din Bucov si Progresul Draganesti. Pe o ploaie infernala oaspetii au castigat meciul cu 5-1 datorita experientei mai mari.
la acest meci m-am enervat foarte tare pe spectatori. Nu ma dau victima, pentru ca sunt injurat in permanenta pe arenele din Prahova, dar acum nu am mai putut. La o faza pe care colegii mei au judecat-o foarte bine si care se desfasura in partea cealalta de teren, un spectator m-a injurat ca de ce nu am intervenit eu, cand defapt nu aveam nici o treaba acolo. N-am mai rezistat si l-am bagat si trimis la origini.

Trecand peste acest episod incepand de astazi magazinul online de echipament montan Echipmont este activ. Aici pe blog aveti un link care va directioneaza pe site.

Mie imi place sa merg pe munte si in momentele in care am dorit sa cumpar echipament montan m-am lovit de faptul ca nu am asa ceva in Ploiesti.

De astazi gata, s-a rezolvat! Echipmont este activ :)))

Site-ul doreste sa fie un ajutor pentru montaniarzi din Ploiesti si din tara. Pentru ca nu vreau sa bag pe gat oamenilor produsele pe care le comercializez prin acest site. Exista si rubrica de Informatii utile unde se pot citi sfaturi despre cum sa-ti alegi un cort, bete de trekking, imbracaminte montana si multe altele.

Marcile comercializate sunt marci de renume in aceasta industrie, cum ar fi: Hannah, Ferrino, Trekmates, Goggle, Meindl, Scarpa si multe altele. Port in continuare discutii pentru a aduce si alte marci ca: Petzl, Millet, Atta, Mammut.

Pentru orice informatie legata de site sau produsele pe care le comercializez va stau la dispozitie aici sau pe adresa de mail: office@echipmont.ro si va voi raspunde cu cea mai mare placere.

Gata! Aventura montana poate sa inceapa!:))