marți, 28 decembrie 2010

Ciucas - Regasirea

Unde: Ciucas
Traseu: Cab. Muntele Rosu - Saua "La "Rascruce" - Saua Chirusca - Cab. Ciucas - Cab. Muntele Rosu
Cand: 27.12.2010
Cine: Anca si Vali
Poze: din pacate nu am avut aparatul la noi si am facut ceva poze cu telefonul. Ma chinui sa le descarc in calculator dupa care le voi posta :)

Mai intai voi explica titlul:
1. In ultima perioada s-au intamplat multe evenimente pe care nu as vrea sa le mai traiasc si aveam nevoie de o tona de liniste in care sa-mi adun gandurile, sa ma lupt cu ce este in interiorul meu si sa ma regasesc.
2. Regasesc Ciucasul. Muntele cu cea mai mare incarcatura emotionala pentru mine. A fost primul munte in care am facut un traseu mai serios. I-am traversat creasta in 2 zile. Aici am inceput muntele cu adevarat. M-am intors la el ca la un prieten vechi care stie sa ma asculte si sa ma inteleaga. L-am gasit in haine de iarna.

Cred ca starea mea sufleteasca l-a influentat si pe el... A fost vant, ceata si ninsoare...

Luni, a 3 zi de Craciun, am decis sa plec pe munte. M-am suit la masina si la 10.00 intram in traseu de la cab. Muntele Rosu. Cam tarziu pentru un traseu de iarna , dar am avut incredere ca totul va fi bine.
Planul initial era sa urcam pana "La rascruce" dupa care sa ne intoarcem.

De la cab. Muntele Rosu traseul merge pe triunghi rosu urcand o panta putin abrupta, cat sa iti faca incalzirea. Poteca iese usor din padure dezvaluindu-ne o panta "infricosatoare" pentru corpul nostru torturat cu preparatele specifice Craciunului.
Nu-i problema, vrem sa iasa porcul din noi, si o abordam cu incredre pana iun dreptul unui releu (cred ca este al statiei meteo).

Aici ne intalnim cu doi iubitori ai muntelui, Andreea si Adrian (daca citesc acest jurnal si le-am gresit numele ii rog sa ma scuze), care au preferat sa faca miscare in aceste zile, nu sa umple matu'. Ne-am bucurat de prezenta lor si am hotarat sa facem impreuna aceelasi traseu.

Am uitat sa va spun ca inainte sa abordam panta respectiva grupului nostru i s-a alaturat un caine care ne-a insotit pe tot drumul. Intr-un moment de joaca, Ursu (asa la poreclit Adrian) i-a rupt pantaloni de iarna acestuia :). Bine ca nu eram in Himalaya si nu s-a lasat cu urmari mai grave.

Drumul nostru continua pe curba de nivel pan ajungem in dreptul Vf. Muntele Rosu, unde iesim la gol alpin. Aici suntem luati in primire de vant si ceata si concluzionam ca iarna e altfel...( m-am saturat sa-i tot folosesc expresia lui Basescu).

Cum urmele batute cu o saptamana inainte de prietenul meu Ioan Stoenica nu mai erau vizibile ma postez in fata m uclui nostru grup la batut urme, secondat de Anca.
In dreapta ar fi trebuit sa vedem culmea Zaganul insa ceata ne-a luat vederea. In schimb observam micile cornise care se formasera pe partea dreapta a traseului nostru.

Am avut sansa sa gasim zapada in majoritatea ei inghetata si astfel nu ne-am afundat in ea ca sa ne ingreuneze drumul. In unele locuri am intrat pana la genunchi in zapada ceea ce poate deveni periculos. Spun asta pentru ca la ora 13.00 eram in saua "La Rascruce", deci dupa 3 ore dupa ce am plecat de la cab. Muntele Rosu. In conditii de vara acest traseu se face in 1h - 1h30 min. Va las pe voi sa trageti concluziile...

In sa vremea se prezenta astfel: vant si ninsoare. Planul initial era sa ne intoarcem la Muntel Rosu pe aceelasi traseu, dar cum mai aveam aproximativ 3h jumatate de lumina, iar pe indicator scria 1h.30 min pana la cabana Ciucas am decis sa o vizitam si pe ea. Sa vedem in ce stadiu se mai afla constructia.

Traseul nostru continua pe cruce rosie pana in Saua Chirusca, dupa care tot pe cruce rosie pana la cab. Ciucas.
Drumul coboara pana in saua Chirusca pe o creasta undea am avut noroc sa fie zapada viscoliat ce ne-a permis o inaintare facila.
Din saua Chirusca drumul se continua prin padure, pe o relativa curba de nivel. In padure zapada nu era asa inghetata si in unele locuri, efectiv, am inotat prin ea. De aceea e bine sa dublezi timpul de pe indicatoare cand mergi iarna pe munte. Pot aparea situatii neprevazute si nu merita riscul sa ramai noaptea pe munte fara echipament adecvat.

Am avut parte de peisaje de vis in care ne asteptam in orice moment ca mos Craciun sa apara de pe un copac sa ne bucure cu prezenta sa. Foarte interesant a fost un brad care avea zapada inghetata pe crengi de zicea-i ca-i glazurat :).

In jurul orei 15.30 ajungem la cabana Ciucas unde avem parte de o pauza de masa bine meritata. Constructia avanseaza destul de repde si cabana arata bine. Sper din tot sufletul sa ajunga o cabana adevarata de munte si sa nu devina un al doilea Susai.

La intoarcere avem parte de o surpriza... Unul din baietii care lucrau la cabana se hotareste sa plece si avem sansa sa ne ia si pe noi cu masina pana la intersectia cu traseul banda galbena care merge din Valea Berii catre cab. Muntele Rosu. Astfel am scutit o buna parte din traseu si emotiile oe care ni le dadea panta ce coboara de la cab. Ciucas, panta ce era acoperita cu gheata. Deci pana la urma Mos Craciun a venit la noi :)

De la intersectia cu banda galbena cam intr-o ora suntem din nou la masina lasata la Muntele Rosu si astfel am incheiat intalnirea pe care am avut-o cu batranul Ciucas. Chiar daca nu am avut vremea excelenta, am avut partea de linistea pe care o cautam pentru ca gandurile mele sa se aseze la locul lor.

Sper ca urmatoarea intalnire cu Ciucasul sa fie la fel de placuta si sa-l gasesc la fel de protector cu mine. Pentru ca intotdeauna am simit acest munte ca pe un bunic.

In postul urmatoar am sa va povestesc experienta pe care am avut-o pe partiile de schi din Predeal si Azuga si faptul ca intr-o parte se poate, ceea ce este bine, iar in alta nu pentru ca banul ne-a mancat mintiile.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu