Caprioare n-au vanat...

TURA: Azuga - Vf. Clabucetul Taurului - Cab. Garbova(triunghi albastru)

          Cab. Garbova - Valea Limbaselului(punct albastru) - Azuga (pe forestier)

PARTICIPANTI: Anca (sotia mea), Marilena(mama), Georgel(tata) si eu.

Ziua de 28.12.2009 s-a nimerit sa fie o zi libera atata pentru mine cat si pentru sotia mea, motiv pentru care ne-am gandit ca ar fi o ocazie excelenta sa ascultam fosnetul padurii si sa fim cuprinsi de linistea muntelui. Chiar daca meteorologii anuntatu cod galben de viscol ne-am decis sa mergem, totusi, la munte. Corpul isi cereea drepturile dupa ce 3 zile a fost torturat cu porc:)

Traseul pe care l-am facut este un treseu pe care doream de mult sa-l parcurg n vreme de iarna, fiind si o premiera pentru toti partcipantii la aceasta tura.

Sa incepem...

Luni pe la ora 10.00 ajungem in Azuga si reusim sa gasim un loc de parcare. Cand am plecat din Ploiesti ne-am speriat putin pentru ca ploua cu galeata, insa la Azuga ningea. Bucuria schiorilor si a noastra.

Vis-a-vis de benzinarie este locul de intrare in traseu, o panta domoala, ce te scoate din agitatia specifica DN1 si te duce in linistea padurii, urcand pe Plaiul lui Mos Mihai.

Padurea ne intampina bucuroasa de oaspeti cu salba de zapada numai buna pentru clatirea si odihnirea ochilor.

Dupa aporoximativ 1h iesim intr-o Poiana care pe mine m-a impresionat prin prospetimea pe care o ofera. O pepiniera de praduti arata mirific sub greutatea zapezii, iar bancuta amenajata sub copacul cel mare (din pacate nu am retinut ce era) te indemna la odihna.

Tot in aceasta poiana se afla si un adapost, staul, in care se pune mancare pentru animale. Sincer, pe mine m-a intristat foarte mult faptul ca acel staul era GOL. Inteleg ca 2009 a fost un an de criza, dar cred ca niste fan se gasea ca sa se puna acolo. Grasii aia, care dau saci de banii pe arme mai performante, cu lunete care sa omoare animalul de la 100 de km, mai bine ar da niste bani si pentru mancarea acestor animale. Inteleg ca un animal hranit este un animal mort, dar totusi...

Dupa ce parasim aceasta minunata poiana urmeaza urcusul pe vf. Clabucetul Taurului care scoate untul din tine. Ma rog, din mama si tata :).

Deoarece muntele, daca il respecti, este prietenul tau ne-a bucurat privirea, in stanga poteci, cu o caprioara. Am admirat-o pana ne-a simtit si a zbughit-o. Bucurosi de ceea ce am vazut ne-am continuat drumul si dupa nici 10 m, in dreapta o alta caprioara isi cauta linistita de treaba. Cum ne-am apropiat a ciulit urechile, a ridicat privirea si a luat-o la fuga spre stanga, taind poteca si dusa a fost.

Ne-am simtit multumiti ca am ales sa plecam din casa in aceasta frumoasa zi de iarna pentru ca altfel nu aveam cum sa vedem aceste minunatii.

Si pentru ca norocul tine cu cei indrazneti dupa ce mai urcam putin, in dreapta, doua caprioare, mama si pui, cred(una era mai mare si una mai mica :)) mergeau agale prin zapada in cautare de hrana. Am avut unspiratia sa ne oprim si pret de 3 minute am reusit sa observam ce fac aceste fapturi, pana cand ne-au simtit si la revedere.

In continuare am incercat sa facem fata urcusului solicitant si dupa inca 1h am iesit in, sa spunem, gol alpin in apropierea Clabucetului. Aici batea un viscol de nu vedeai la 20 m in fata de ce zapada era. Zapada viscolita, in unele locuri, ajungea pana la genunchi. Am renuntat sa ma urcam pe varf, mai ales ca nu se vedea abolut nimic de acolo (am citit ca este o priveliste superba de pe acest varf), si am continut pe curba de nivel, la marginea paduri, fiind mai ferit. A trebuit sa suportam si urgia iernii deoarece, poteca continua pe o portiune de 200 m unde am fost la voia vantului, care nea adus toata zapada in ochi.

Dupa fix 2h si 20 min am intrat in cab. Garbova unde am baut un ceai si am mancat un sandvis. Atmosfera in cabana era placuta, relativ goala, si unde o muzica care nu deranja te lasa sa te odihnesti. Ceaiul costa 3 RON, vinul fiert 5 RON, ca sa vorbim si de preturi.

Pentru a diversifica traseul am decis sa ne intoarcem in Azuga pe alt traseu mai ales ca vremea se mai imbunatatise. Am cerut indicatii la cabanier care ne-a indrumat spre locul unde incepe traseul de la cab. Garbova catre drumul forestier din valea Limbaselului, si am aflat ca mai devreme cu 20 min, 3 baieti au plecat pa acelasi traseu.

La mai putin de 15 m de cabana, in spatele acesteia se afla intrarea in traseu (PA) ce trebuia urmat, totodata gasind si urmele facute de cei 3 baiati plecati inaintea noastra de la cabana. La putin timp dupa ce am plecat de la cabana nu mai vedeam marcajul insa vedeam urmele celor dinaintea noastra. Am continuat sa pastram directia urmelor facute de acestia, care coborau in permanenta. Am fost nevoiti sa coboram 2 pante, destul de inclinate pana am ajuns in albia unui parau care ne-a scos dupa 5 minute in drumul forestier de pe valea Limbaselului.

Partea acesta mi-a dat ceva de gandit. Cateodata este bine sa te iei dupa urmele lasate de altii insa acestea pot deveni periculoase, mai ales daca nu-i cunosti pe cei care au facut aceste urme.  Nu recomand nimanui sa faca ce am facut eu si de azi inainte voi urma intotdeauna marcajul. Sper sa nu mai fiu nevoit sa ma abat de la marcaj niciodata.

Am continuat sa mergem spre Azuga pe valea Limbaselului, urmand drumul forestier care ne-a prezentat peisaje foarte frumoase de iarna, care dupa aproximativ 1h.30min ne-a scos la pastravaria din Azuga pe care sigur o voi vizita in viitor.

La 16.30 eram din nou in masina in drum spre casa bucurosi si satisfacuti sufleteste dupa minunatiile pe care ni le-a oferit Muntele si avand promisiunea ca vom reveni cat mai curand la el.