Braul Rosu - primul meu nemarcat

Ca orice lucru care ti se intampla pentru prima oara in viata si care trezeste in tine o gramada de sentimente, cu siguranta acest traseu va ramane pentru totdeauna in sufletul meu.

Tura: Plaiul Foii - Ref. Spirlea - Umerii Pietrei Craiului - Marele Grohotis - Braul Rosu - Ceardacul Stanciului - Saua Tamasel - Plaiul Foii.

Braul Rosu este catalogat ca si grad de dificultate 1A.

Ziua: 15.08.2010

Participanti: Lucian, Catalin si eu

Sambata il sun pe Lucian si stablim detaliile plecarii in traseu: duminica la 5.00 dimineata sa ma ia din Baicoi. O ora criminala :), dar excelenta pentru ceea ce aveam sa facem in ziua respectiva.

Duminica, la ora stabilita, ne intalnim si ne strangem toti in Loganul lui Catalin si punem cap-compas Plaiul Foii.

La 8.15 ajungem in Plaiul Foii unde se anunta o zi minunata Soarele escalada usor muntele luminandu-i minunata infatisare.

Ne pregatim de plecare, nu inainte de a mai arunca o privire impresionantului Crai si ne indreptam catre Ref. Spirlea. In drumul nostru raman impresionat de viitura puternica ce a avut loc in 2008 (sper sa nu ma insel) pe valea Spirlei, si mi-am adus aminte ce mici suntem noi oamenii in fata Naturii.

Drumul prin padure merge foarte usor, mai ales ca Soarele nu ajunsese inca la noi, si in aproximativ 2 ore de la plecarea din Plaiul Foii ajungem la Ref. Spirlea. Pozitia acestui Refugiu mi se pare extraordinara, avand in vedere privelistea care ti se deschide in fata ochilor din buza acestuia.

Dupa ce ne-am refacut fortele si cum drumetului ii sta bine cu drumul, am luat rucsacii in spate si inainte ca rusii. Mai ales ca pe cresta se vedeau iubitori ai muntelui, nici noi nu puteam sa fim mai prejos.

Am uitat sa precizez ca inainte cu 15 min de ref. Spirlea se afla un izvor unde se poate alimenta cu apa foarte buna, mai ales ca in Piatra Craiului izvoarele sunt destul de rare.

De la refugiul Spirlea urcam pe banda rosie pana la stalpul indicator care ne ghideaza catre traseul" La Lanturi", traseu ce urca in creasta. La acest stalp noi facem dreapta pe sub marginea abrupturlui  de unde avem o priveliste magnifica catre Iezer, Fagaras si spre Umerii Pietrei Craiului.

Ajungem la Umeri Pietrei Craiului, un loc minunat, de unde ai o priveliste catre Iezer si Fagaras care pe mine m-a lasat mut.

Flora Pietrei Craiului trebuie pusa si ea in evidenta, mai ales ca am intalnit si Regina Florei Montane. Cunoscatorii stiu despre ce vorbesc.

La patru ore si jumatate ajungem la Marele Grohotis, un mare fluviu de calcar, cel mai mare din Romania, care scoate untul din noi pana la baza locului de unde porneste traseul pe care dorim sa-l abordam astazi.

Braul Rosu porneste de la baza impresionantului perete al Marelui Grohotis sau Horju Mare. La intrarea in brau, roca are culoarea rosiatica, caramizie care da si numele acestui traseu.

Dupa ce urcam panta din imaginea de mai sus, urmeaza o portiune expusa (aici mi-a fost ceva teama deoarece am ceva frica de inaltime, insa cu incredere si rabdare am reusit sa trec) care necesita atentie sporita. Aceasta este singura zona de acest gen de pe tot traseul. La finalul urcusului gasim crucea regretatului Ion I. Dunareanu.

Urmeaza o coborare intr-o sa din care vedem urcusul anevoios pe o panta inerbata pe care trebuie sa o abordam, dar avem si o imagine inedita a Marelui Grohotis

Dupa urcarea acestei pante criminale ajungem pe o creasta de unde putem sa vedem Moara Dracului si toata Creasta Sudica a Pietrei Craiului.

Aici am luat masa si ne-am odihnit putin, totodata luand aminte la ceea ce avea sa urmeze pe traseul nostru. Am avut la indemana descrierea traseului facuta de Emilian Cristea in cartea sa, Monografia Pietrei Craiului, care ne-a fost de mare ajutor.

Dupa mica noastra pauza am continuat traseul si am avut parte de o surpriza pe care am sa va las sa o savurati singuri.

Bineinteles ca nu am putut sa ratam asa ceva si am fost pe deplin absorbiti de ce vedeam.

Cu greu ne-am desprins din aceasta minunata gradina, traseul ales de noi oferindu-ne imagini de neuitat.

Traseul nostru continua, conform descrierii lui Emilian Cristea, cu 4 vai si creste acoperite de jnepenis, si cum calatorul nu trebuie sa stea ne-am conformat.

Dupa ce depasim creasta din imaginea de mai sus ajungem intr-o vale care avea sa ne uimeasca prin spectacolul oferit. Pe un tavan de deasupra vaii aveam sa intalnim cel mai cautat trofeu de tunurile aparatelor de fotografiat ale montaniarzilor de pretutindeni.

Aceasta turma de cel putin 15 capre negre avea sa-mi faca de petrecanie.

 Sa va povestesc.

Inainte de a le vedea, Lucian era in spatele meu la 20 m. Ajung sub tavanul respectiv si aud niste bufnituri care nu intelegeam de la ce vin. In momentul acela Luci a strigat doar atat: "PIATRA". Un bolovan de marimea unei farfurie a trecut la 1 m de mine. Va jur ca am mancat pamantul pana intr-o mica creasta de unde am vazut fapturile minunate. Ca sa nu fiu mai prejos am inceput sa le vanez. Cu apartul foto, bineinteles :)

In continuare traseul nostru coboara in Valea lui Ivan de unde mai urcam o mica creasta si se termina prin coborarea in Valea Urzicii unde intalnim marcajul triunghi albastru ce coboara din Saua Funduri.

Ne felicitam pentru terminarea acestui minunat traseu si cu regret il parasim si decidem sa ne indreptam spre masina care se afla la Plaiul Foii.

In drumul nostru nu puteam sa ratam intrarea in Ceardacul Stanciului facandu-i si lui o vizita.

In Ceardac imaginea este impresionanata

De la Ceardacul Stanciului traseul nostru (triunghi albastru) continua spre Marele Grohotis. La intrarea in Marele Grohotis este un stalp indicator din care porneste traseul catre Cab. Garofita. Baietii decid sa urmam si acest traseu (cruce galbena) cu intentia de a urca in Saua Tamselului pentru o ultima priveliste asupra Craiului.

Traseul coboara ssustinut prin padure si dupa 30 de min intalnim ramificatia catre cab. Garofita si catre Saua Tamaselului (tringhi rosu). Noi facem dreapta pe triunghi rosu. In drumul nostru intalnim si un izvor care ne opreste setea (apa se terminase demult) si dupa 1h si 30 min de la Marele Grohotis ajungem in Saua Tamaselului de unde avem o priveliste splendida spre toata partea vestica a Craiului.

Cu greu ne desprindem din Saua Tamaselului luandu-ne la revedere de la minunatul Crai.

Traseul nostru continua pe triunghi rosu prin padure de brad unde incercam sa vorbim ca sa nu avem intalniri nedorite.

Dupa 2 ore ajungem inapoi la masina la Plaiul Foii obositi dar multumiti.

In incheiere doresc sa le multumesc colegilor mei de tura pentru locul minunat unde m-au dus si vreau sa va spun ca ziua de 15.08.2010 a fost pentru mine o zi a premierelor :

 - prima data pe partea de vest a Pietrei Craiului;

 - primul traseu nemarcat;

 - prima dat cand vad capre negre;

Nu in ultimul rand as vrea sa-i multumesc sotiei mele Anca pentru ca imi intelege pasiunea pentru munte si vreau sa-i ofer cel mai frumos buchet de flori din lume: