joi, 11 octombrie 2012

Malaysia - Truly Asia

Cand: 08.09 - 24.09.2012
Cine Anca si Vali
Poze: https://picasaweb.google.com/116154855200671341238/MalaysiaTrulyAsiaKualaLumpur?authuser=0&feat=directlink

Asta am vazut pe o reclama la Discovery si ma miram de ce zic oamenii aia acolo. Cum adica Truly Asia, ca doar Asia e mare?

Concediul de anul acesta e fost asteptat cu nerabdare mai ales ca este pus in Septembrie. De ceva vreme ne-am facut un obicei sa ne punem concediul in Mai sau Septembrie pentru ca astfel nu incurci nici la munca si prinzi extra-sezon. Si asta se traduce prin mai putina agitatie prin locurile in care mergi si preturi mia mici.

Dar sa revenim... Multi ne-au intrebat de ce Malaezia? Pentru ca exista... este la capatul pamantului si pentru ca este Asia. Plus ca nu mai calcase picior din neamul nostru de la maimuta incoace pe acolo si suna exotic.Si am vazut la altii jurnale din alte parti ale Asiei de Sud-est si ne-a placut la nebunie...
Iar daca exista posibilitatile de ce sa nu o faci? ca doar o viata ai si planeta asta e unica si frumoasa, macar sa vedem cat mai multe din ea.

Trebuia sa ne pregatim temeinic pentru tura asta cu informatii, studii despre Malaezia, etc. insa timpul nu ne-a ajutat si singurele cunostinte despre Malaezia le aveam doar de pe wikipedia si putin din Lonley Planet. Si pentru ca nu ne-am facut nici un plan de acasa, vacanta asta a fost pe gustul nostru... Nu am avut asteptari - nu am fost dezamagiti. Pentru ca in Asia daca pleci cu idei de Europa o sa ai surprize mari. Veti vedea pe parcurs...

Am incercat sa incercam un alt tip de turism: backpacker. Care ne-a placut la nebunie. E mult mai practic Stii cand ajungi, nu stii cand pleci, nu depinzi de rezervari la hotel sau genu si esti liber sa mergi unde vrei. Veti intreba ce am avut in rucsac... Simplu: 4 perechi de pantaloni(1 pe mine si 3 in rucsac), 7 tricouri si 1 polar. Doar atat? Da doar atat pentru ca astea sunt detalii. Cu adevarat importante sunt pasapoartele, aparatul foto, cardul si voia buna.

Biletele de avion le-am luat din iunie prinzand o oferta buna la Qatar. Care, apropos, pot spune cu mana pe inima ca este cea mai buna companie aeriana cu care am zburat. Nu degeaba au iesit ce amai buna din lume pe 2011 si 2012. Esti tratat ca un seic si toata lumea iti zambeste. Le da lectii la multe din companiile europene gen KLM sau Lufthansa.

Fata de Romania, Kuala Lumpur este la capatul pamantului asa ca zborul este pana acolo e de 12 ore in care vom avea o escala la Doha in plin desert. Am avut un zbor de noapte atat la dus cat si la intors. Noaptea este super interesant sa treci pe deasupra Irakului si Golfului Persic. Este foarte luminat, iar exploatarile petroliere sunt SF-uri.


Dupa 5 ore de zbor de la Bucuresti aterziam la Doha. Numai cand ma gandesc ca sunt in desert ma trec niste pitici pe creier care imi spun ca trebuie sa incercam odata si asa ceva.

E ora 12.00 si usile avionului se deschid. Cand iesi afara caldura desertului este zdrobitoare. Parca ti-a dat cineva un pumn in cap. E 12.00 noaptea si afara sunt 37 Celsius...

Aeroportul din Doha e banal, insa oamenii se lauda ca in scurt timp vor avea ceva nemaivazut iar eu ii cred in stare. Aici eu stau ca prostul cu gura cascata, deoarece Doha este un mare nod aerian. Vezi de toate: albi, negri, galbeni, rosi, rasi in cap, barbosi, pantaloni scurti, morti (araboaice imbracate in port traditional) care au niste ochi super, etc. Un adevarat Babilon si te intrebi unde incapem toti pe planeta asta si cum ne mai suporta. Plus ca fiecare om de acolo este cu ideile lui, cu visele si aspiratiile sale. Insa un singur lucru nu-l pot face: sa spun ca unul este mai bun ca celalalt.

Ne suim in avionul de Kuala Lumpur si plecam noaptea la 1 si ajungem dupa amiaza la 14.00 dupa un zbor de 7 ore. Teoretic am pierdut 6 ore, insa practic suntem in concediu asa ca nu conteaza. Visa primim pe 30 de zile la intrare in Malaezia fara sa fim intrebati de sanatate sau nimic.

Kuala Lumpur - suna asa exotic! Si chiar este un oras care te lasa cu gura cascata: modern cu zgarie nori, trenuri suspendate, masini, dar si mizeri, jeg, prapastie intre bogati si saraci. Plus ca sunt multi. Multi rau si mici. Cand am coborat din trenul care te aduce de la aeroport in Kuala Lumpur am avut un soc. O gramada de lume care se duce in toate directiile, caldura tropicala, poluare, iar eu eram cu un cap mai inalt ca ei si nu intelegeam nimic din ce vad. Recunosc ca nu am fost pregatit pentru asa ceva.

Trenul de la aeroport ne lasa in statia KL Sentral insa noi trebuie sa mergem pana la o statie de tren suspendat ca sa ajungem la hotelul nostru. Rezervare avem pentru 2 nopti la hotelul Replica Inn. Hotel e mult spus... Noi am venit ca backpackerii si am cautat cazare ieftina. Avantaj: esti mai aproape de oamenii simpli, de adevarata viata, de locruile zilnice.

Avem niste idei despre ce ar trebui sa contina sau sa arate cazarea fiind obisnuit cu ce avem in Europa, insa Asia e total diferita. Nu spun ca a fost o cazare rea, insa camera mica si curatenie mai putina. In acel moment am inteles ca nu mai trebuie sa am asteptari si sa iau lucrurile asa cum sunt. Plusa ca pe geamul camerei aveam sa-mi dau seama ca reprezinta imaginea tipica a Maleziei: sus belsug, jos trai de pe o zi pe alta.





Usor, usor noaptea se lasa si stomacul isi cere dreptul mai ales ca la noi era aproximativ ora 1 PM ( Malezia este cu 6 ore inaintea noastra). Coboram in strada si avem parte de un spectacol grandios. O sarbatoare chinezeasca cu surle si trambite.




Am uitat sa precizez ca populatia Malaeziei este de 27 mil locuitori impartita aproximativi egal intre malay, indieni si chinezi. Fiecare cu ritulurile si obiceiurile, in conditiile in care Malaezia este o tara musulmana. Si convietuiesc impreuna fara nici o problema unii cu altii.
 
Avantajul backpakerilor este ca aflandu-se cat mai aproape de localnici te integrezi mai usor in viata lor. Si incepi sa vezi anumite lucruri. Cum ar fi ca restaurantele sunt mici si mancarea se face pe strada, fiecare are un chiosc ambulant cu dulciuri, CD piratate, mancare preparata in strada, fructe, de toate.  




Mancare asiatica este un mix de ingrediente ciudate care dau un gust interesant mancarii. Mancarea se face repede si se manaca orice. Deseori are un gust de dulce-acru, sarat-dulce si nu conteaza cum comanzi, ti se va aduce ce s-a facut mai repede. Nu de putine ori am avut mirarae sa ni se aduca desertul inaintea felului de mancare. Iar desertul consta 90% din cazuri in inghetata cu fructe.



Cat despre alcool mai putin. Fiind o tara musulmana alcoolul este interzis, iar cand il gasesti ori este scump ori este de slaba calitate. exemplu: berea Tiger - 0,6 l sticla, tarie 2,5 % alcool, pret 15 RM (1 ringit malaezian = 1,2 ron)


Dupa primul contact cu Malaezia ne ducem repede la culcare si cadem rupti in conditiile in care acasa ora era 4 dupa-amiaza si dormim pana dimineata cand suntem treziti de zgomotul infernal creat de motociclete. Fiecare sa faca mai mult zgomot si sa zumzaie mai tare.

A doua zi avem ca plan sa mergem sa vedem si noi celebrele turnuri Petronas si dupa aceea sa vedem ce facem. Conform hartii pe care o avem ele se afla destul de aproape de locul unde "locuim" dar poti sa faci mai mult timp decat te astepti. De ce? Pai malaezienii sunt oameni foarte amabli acre acorda un respect deosebit turistului. Daca il intrebi ceva iti raspunde cu bucurie chiar daca nu stie unde se afla ceea ce cauti, doar pentru a nu te refuza. Chiar daca iti da informatie gresita. Nu de putine ori a trebuit sa ne intoarcem de unde am plecat pentru ca ni s-a dat directia gresita de mers.

Ajungem si la celebrele turnuri Petronas care sunt impresionante. Au fost cele mai inalte din Kuala Lumpur, dar continua sa fie atractia orasului.

Dupa ce ne doare gatul de la admirat decidam sa ne incarcam spiritual si punem cap compas pe templul hindus de la Batu Caves.

Batu Caves e la 5 km de Kuala Lumpur, se poate ajunge cu trenul pana acolo si este un templu hindus sapat intr-o pestera. Fiind o zona de rugaciune indiana arhitecura este impresionanta.




Insa fiind o zona indiana jegul este la el acasa iar macacii sunt regii zonei. Si macacii sunt foarte haiosi mai ales cand pimesc mancare de la turisti sau se cearta pe pui.



Insa cei mai haiosi sunt aia care vor sa-ti fure aparatul foto.
Dupa ce ne luam portia de hinduism hai sa vedem cum este si cu Allah si punem cap compas Marea Moschee din Kuala Lumpur care este si cea mai mare din tara, insa avem ghininonul sa o prindem inchisa fiind ora de rugaciune.


Asa ca luam decizia sa mergem la pas prin cartierul arabesc si sa vedem ce putem vizita. Dupa ce ne amuzam copios de mostra de engleza pe afisata (taxi=teksi; bus=bas) nimerim chiar la gradina de orhidee unde florile sunt la putere.






 Gradina de orhidee se afla chiar langa parcul de pasari. Parcul asat de pasari este cel mai mare parc aviar din lume, iar malaezienii se lauda cu asta. Aici poti gasi o gramada de pasari, vazute si nevazute. De la pauni la struti, ibis, fazani, rate chinezesti si pasarea rinocer care scoate niset sunete ciudate.




Dupa experienta cu pasarile si fara sa prindem nici una trebuei sa mai si mancam si incercam singurul restaurant mai rasarit la care am mancat. Na inca aveam are de europeni in noi. Aici am aflat noi ca orezul e la putere in Asia si ca se manaca cu orice. Nu va ganditi ca ne-am delectat cu pasarile pe care le-am vazut ci cu peste ca cica e mai sanatos.


Punem noi stomacul la cale si incercam sa mergem sa vedem daca Allah ne primeste. Cum era 7 seara se pare ca s-a culcat si programuld e vizitare se tarminase asa ca nu ne ramane decat sa mergem la hotel sau sa vedem turnurile noaptea.

Turnurile fiind in centru incepe sa apara lumea buna, mai ales ca la parter se afla si un mall. Turnurile arata mai bine noaptea si avem parte de un spectacol cu fantani arteziene.
O seara in care ne-am simtit bine si in care incepem sa ne obsnuim cu experienta asiatica.


Rupti in gura dupa o zi intensa in Kuala Lumpur ajungem cu greu la trenurile suspendate care ne transport la statia Bukit Bangas, cea mai apropiata de hotel. In tren intru in conversatie cu un italian care se afla in ultima lui seara in Malaezia si se ducea sa bea o bere si sa manace o friptura fiind uscat de o saptamana :) ca sa nu fie socul mare cand se intoarece acasa.

A doua zi pasii, de fapt autobuzul, avea sa ne poarte in zona montana a Malaeziei. Cameron Highlands un contrast foarte puternic intre ceea ce crezi despre tropice si ceea ce vezi. dar asta in episodul urmator...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu