Cameron Highlands

Unde: Cameron Highlands

Cine: Anca si Vali

Poze: https://picasaweb.google.com/116154855200671341238/MalaysiaTrulyAsiaCameronHighlands?authuser=0&feat=directlink

Ne dam seama ca tara asat are sa ne ofere mai mult de Kuala Lumpur si alegem un obiectiv pentru care am venit aici: Cameron Highlands.

Cameron Highlands este zona unde se afla cele mai mari plantatii de ceai din Malaezia si sunt detinute de familia scotiana Cameron de vreo 3 generatii incoace. De alfel ii inteleg de ce au ales acesta zone pentru ca este o zone relativ montana unde temperaturiel sunt mai scazute si atmosfera de munte este la ea acasa.

Plecam de la hotelul Replica Inn din KL, un hotel bun ca locatie dar jegos ca doar e condus de indieni. I-am vazut pe indieni si am avut deja-vu. Poate sunt rasist dar nu poate sa-mi spuna nimeni ca tigani nostri nu vin din India.

Revenim... plecam de la hotel cu directia statia de autobuze din cratierul chinezec pe care l-am vazut cu o seara inainte, de fapt piata care era pe terminate.

Malaezia nu are o retea foarte dezvoltata de transport feroviar, asa ca s-au adaptat si au dezvoltat o retea destul de interesanta de autobuze. Exista compania nationala Transnacional si o gramada de companii private.

Aici imi iau si primele tepe... Cumpar bilet de la o companie si primesc bilet la alta dar cu 10 RM mai scump si cumpar de la un magazin niste fursecuri si ape si dastea imi da marfa si imi cere 15 Rm. Dupa ce ma sui in masina si fac calculul trebuia sa-i dau lu aia 10 RM.

Ce mi-a placut de la inceput la Malaezia este ca oamenii sunt mai boemi si de aceea pe autobuzul spre Cameron Highlands ne-am uitat la Rambo II.

Ajungem rupti de foame in Cameron si ne luam cazare la un indian (sa-l f..tem) la Hotel Twin Pines. Localitatea asta e super tare.... O strada cu magazine si pe stanga si pe dreapta, 3 banci si un parc foarte frumos.

Ne ajunge si ploaia din urma... Apropos, de ploaie. In Malezia ploia cel putin odata la 2 zile si asta in sezonul uscat, ca in celelalt sezon cand vine musonul toarna cu galeata.

Ne invartim noi prin zona ca sa vedem care este atmosfera si prindem o excursie in jungla si la plantatiile de ceai. In jungla daca avem noroc vom vedea Raflesia, specia care da cea mai mare floare dinlume.

Ne trezim dimineata la 7 cu gandul la excursia de astazi din jungla si asteptam sa vina sa ne ia cu 4x4 asa cum scria in oferta. Si cand sa vezi ce rapandula de masina de teren vine mai mai sa te dai jos din el. Pe drum se strica de vreo 3 ori masina si intr-un tarziu ajungem la locul de unde trebuie sa inceapa traseul prin jungla catre Raflesia, traseu ce are vreo 2 ore jumate.

Traseul nu este foarte solicitant, insa faptul ce ne aflam intr-un alt mediu se simte... Temperatura este in jur de 29 de grade, insa umiditatea este de 90%. Asta inseamna ce pentru mine ca european, dupa 10 pasi sunt ud leaorca, dar nu este neaparat obositor.

Am ocazia in tira asta sa vad si eu cum arata copacii din care manac, cum ar fi bananul si cocosul si daca fructele sunt reale sau nu. de altfel am vzut si o gramada de chimbir si daca ai cunsotinte despre acest mediu poti trai linistit doar cu ce iti da ea. Nu ca as vrea acum sa fac pe Bear Grylls :)

Timpul trece pe nesimtite si  ajungem in locul unde se afla Raflesia. raflesia este o combinatie intre ciuperca+floare si de aceea traieste numai pe copac. Deci si daca o vedeti pe pamant asa cum am gasit-o noi asta inseamna ca se afla pe o radacina.

Da este o planta carnivora si miroase a cadavru numai cand moare. Pe drumul de intoarcere ghidul ne duce sa vedem cum arata floarea in stadiu de "nastere" daca ma pot exprima asa. Are o forma de varza si ii ia cam 6 luni sa se deschida la capacitate maxima si o luna ramane in forma maxima.

Universitatea Botanica din Malaezia marcheaza toti bobocii si florile de Raflesia pe motiv sa nu fie rupte. Fac excusrii regulat sa vada starea lor si daca marcajul dispare sau floarea, in secunda doi opreste toata activitatea turistica din zona.

Pe cand ne intoarcem la masina imi permit sa raman putin in ruma ca sa aud zgomotele junglei si sa simt putin din atmosfera ei. Numai in situatia asta mi-am dat seama ca este un organism viu si trebuie respectata.

 Dupa tura in jungla urmatorul obiectiv este plantatia de ceai si fabrica de ceai BOH detinuta de Cameron. Interesant este ca in Malezia se cultiva doar cei negru, se pare ca cel verde sau galben nu rezista, si acesta este importat din China sau Japonia.
Fabrica BOH si plantatiile sunt cele mai vechi din Malaezia si daca nu ma insel cam din 1930.

In zona se practica cultivarea cat mai naturala a ceaiului, adica cu muncitori care il tund in fiecare dimineata. Ceaiul este de fapt un copac, iar daca este lasat sa creasca nu mai poate fi valorificat, si atunci il tund si il tin ca arbust. Dupa 20 de ani trebuie scos si plantat altul in loc.

Verdele acela al plantatilor de ceai si zona in sine este foarte linististoare si nu te astepti sa vezi asa ceva in Malaezia. Inca un lucur cu care tara asta m-a uimit.
In plantatiile de ceai poti oriunde sa pui aparatul sa tragi poza si sa scrii pe ea Visit Malezia si cu siguranat vei avea oameni care vor veni aici atrasi numia de poze. E prea frumos...

Cu parere de rau parasim zona si in drum spre Cameron Highlands facem o oprire la o crescatorie de fluturi. pe langa faptul ca nu am inteles de ce cresc flutruii aia, au si o ezpozitie de reptile, tarantule si gandaci unde am avut parte de un dus cu adrenalina.

Seara ajungem in rupti dupa o zi plina unde ne planificam plecarea catre urmatoarea destinatia: Taman Negara.

De asta imi place mie cu rucsacul in spate, ca poti sa fi si sa pleci cand vrei fara sa ai constrangerea unei cazari pe o anumita perioada de timp.

Dar asta in epsidoul urmator, nu inainte de a va face cinste cu un Chang...