joi, 25 octombrie 2012

Taman Negara

Unde: Malaezia, Taman Negara

Cine: Anca si Vali

Poze: https://picasaweb.google.com/116154855200671341238/MalaysiaTrulyAsiaTamanNegara?authuser=0&feat=directlink

Taman Negara in malaeziana inseamna Parcul National. Cam fare culoare, nu:) ?

Insa in spatele acestei denumiri se ascunde cea mai mare rezervatie nationala din Malezia, jungla de 130 milionae de ani, ce cuprinde o gramada de specii de animale si plante specifice zonei.
Norocosii pot intalni elefanti, tigri sau king cobra...

Din Cameron Highland luam un micorbuz de la aceeasi firma cu care am mers in excursia din jungla. Oameni astia conduc intr-un fel... Sinucigasi. Daca soferul e mai batran inseamna ca are experienta si poti sa te sui in masina mai cu incredere, daca nu ai pus-o. Noi am gasit unul mai batran :)

Ajungem pe la doua dupa masa intr-un orasel pe care nu-l mai retin de unde o sa luam barca pe Tembeling River catre Taman Negara.
 
 

De la prea multe ploi raul are o culoare maro. De altfel cat am stat in Malezia in afara de mare toate apele le-am vazut maro.

Pe drum catre Kuala Tahan, micul sat de la portile Taman Negara, ne prinde o ploaie de toata frumusetea. Doar deh suntem la tropice...


Ca orice ploaie tropicala se opreste dupa o ora, ramanandu-ne apoi sa admiram peisajele mirifice pe care ti le ofera jungla.


Barca ajunge la Kuala Tahan intr-un final si tabaram pe unul din cele 3 restaurante si totodata ne lipim si de o excursie noaptea in jungla.

Noaptea in jugla.... suna interesant, nu?
Pe langa ca este interesant este si spooky pentru ca jungla are o gramada de animale nocturne si o gramada de sunete care te baga in sperieti. daca nu eram cu ghid si alti 10 omanei ma cacam demult pe mine.



A doua zi ne lipim de alta excursie, Anca-i dupa experienta de noaptea trecuta fiindui teama sa mearga singura prin jungla :), care are ca traseu urcusul pe Bukit Tersek precum si surpiza: kanopi walk-way.

Kanopy walk-way e o punte suspendata la nivelul coronamentului ca sa simti mai bine etajul superior al junglei. Senzatia e foarte tare la 35 m deasupra solului pe o punte de 10 cm.


Prin jungla traseele sunt marcate si potecate. Adica s-a facut o poteca din lemn la vreo 30 cm desupra solului. Adica mergi ca pe un podet. Cam naspa ca astfel nu prea simti pamantul sub picioare. Noi am avut noroc cu ghidul nostru care nu prea era adeptul la "imbunatatirile" aduse de guvern junglei.


Traseul nu este deloc solicitant, un fel de Gura Diham-Poiana Izvoarele insa fiind la tropice eram ud leoarca. Dupa 10 pasi esti lac de transpiratie. Temperatura este de 30 grade dar umiditate de 90-92% si atunci se explica.

Ajungem si pe Bukit Tersek la uimitoarea altitudine de 340 m unde se afla un fel de belvedere catre partea cu adevarat salbatica a junglei. ca sa ajungi acolo trebuie sa fi insotit de ghid, cea mai mica durata este de 3 zile si trebuie sa ai echipament in dotare. Ceea ce noi nu aveam...

Seara ne lipim de o excursie catre satul orangi asli. Orangi asli sunt ultima populatie de aborigeni din jungla malaeziana. Mia sunt 18 triburi si fiecare este cu treaba lui. De exemplu cei pe care i-am vizitat noi sunt pescari.


Se mai deosebesc de celelate triburi prin faptul ca au parul cret ca africanii din savana. De obicei sunt dezbracati, insa guvernul le-a recomandat sa poarte haine cand sunt vizitati.

Nici aici nu ai voie fara ghid. Ghidul nostru ne-a explicat despre modul lor de viata, cum isi ingropa mortii, cum vaneaza cum se casatoresc... De asemena trebuei respectati foarte mult. Adica ca sa faci o poza trebuie sa le ceri permisiunea.

Interesant e cum se casatoresc.... Vine baiatul la seful tribului si zice:
- Mare sef vreau sa ma insor!
-  Ce-ai ma ai innebunit?!
- Nu sefule, ca m-am saturat de laba.
- Bine ma baiatule, daca tu vrei... Trebuie sa te duci o luna in jungla asa cum te-a facut mata si daca te intorci atunci esti potrivit de insuratoare...

Cam asa se desfasoara ritualul. Barbatul trebuei sa demonstreze ca poate sa se intretina pe el si pe familia lui inainte de a se casatori. Dupa aceea apartine tribului din care face parte femeia.

Ca sa vaneze folosesc o arma foarte inteersanta. Un fel de teava prin care sufla cu un fel de ac scufundat in venin. Veninul aceala este foarte putn dar foarte puternic si cauzeaza paraliazia totala a victimei.



La final suntem lasati sa facem o tura prin sat si poze.


 
Dupa masa de seara prindem un apus superb si punem la cale destinatia urmatoare, anume Pulau Perhentians, adica insula, mare ca in vederi si relxare.
 
Jungla este un organism viu. Este foarte intensa si trebuie sa o respecti ca sa te lase sa o vezi. In padurile de la noi mai poti vedea dincolo de 30 m, insa in jungla este atat de multa vegetatie, incat si ca localnic, cunoscator te poti rataci.
 
O experientra intersanta si unica pe care nu voi regreta niciodata ca am trait-o.
Cat despre mare si plaje in episodul urmator :)
 

marți, 16 octombrie 2012

Cameron Highlands

Unde: Cameron Highlands

Cine: Anca si Vali

Poze: https://picasaweb.google.com/116154855200671341238/MalaysiaTrulyAsiaCameronHighlands?authuser=0&feat=directlink

Ne dam seama ca tara asat are sa ne ofere mai mult de Kuala Lumpur si alegem un obiectiv pentru care am venit aici: Cameron Highlands.

Cameron Highlands este zona unde se afla cele mai mari plantatii de ceai din Malaezia si sunt detinute de familia scotiana Cameron de vreo 3 generatii incoace. De alfel ii inteleg de ce au ales acesta zone pentru ca este o zone relativ montana unde temperaturiel sunt mai scazute si atmosfera de munte este la ea acasa.

Plecam de la hotelul Replica Inn din KL, un hotel bun ca locatie dar jegos ca doar e condus de indieni. I-am vazut pe indieni si am avut deja-vu. Poate sunt rasist dar nu poate sa-mi spuna nimeni ca tigani nostri nu vin din India.

Revenim... plecam de la hotel cu directia statia de autobuze din cratierul chinezec pe care l-am vazut cu o seara inainte, de fapt piata care era pe terminate.
Malaezia nu are o retea foarte dezvoltata de transport feroviar, asa ca s-au adaptat si au dezvoltat o retea destul de interesanta de autobuze. Exista compania nationala Transnacional si o gramada de companii private.

Aici imi iau si primele tepe... Cumpar bilet de la o companie si primesc bilet la alta dar cu 10 RM mai scump si cumpar de la un magazin niste fursecuri si ape si dastea imi da marfa si imi cere 15 Rm. Dupa ce ma sui in masina si fac calculul trebuia sa-i dau lu aia 10 RM.

Ce mi-a placut de la inceput la Malaezia este ca oamenii sunt mai boemi si de aceea pe autobuzul spre Cameron Highlands ne-am uitat la Rambo II.

Ajungem rupti de foame in Cameron si ne luam cazare la un indian (sa-l f..tem) la Hotel Twin Pines. Localitatea asta e super tare.... O strada cu magazine si pe stanga si pe dreapta, 3 banci si un parc foarte frumos.

Ne ajunge si ploaia din urma... Apropos, de ploaie. In Malezia ploia cel putin odata la 2 zile si asta in sezonul uscat, ca in celelalt sezon cand vine musonul toarna cu galeata.

Ne invartim noi prin zona ca sa vedem care este atmosfera si prindem o excursie in jungla si la plantatiile de ceai. In jungla daca avem noroc vom vedea Raflesia, specia care da cea mai mare floare dinlume.

Ne trezim dimineata la 7 cu gandul la excursia de astazi din jungla si asteptam sa vina sa ne ia cu 4x4 asa cum scria in oferta. Si cand sa vezi ce rapandula de masina de teren vine mai mai sa te dai jos din el. Pe drum se strica de vreo 3 ori masina si intr-un tarziu ajungem la locul de unde trebuie sa inceapa traseul prin jungla catre Raflesia, traseu ce are vreo 2 ore jumate.


Traseul nu este foarte solicitant, insa faptul ce ne aflam intr-un alt mediu se simte... Temperatura este in jur de 29 de grade, insa umiditatea este de 90%. Asta inseamna ce pentru mine ca european, dupa 10 pasi sunt ud leaorca, dar nu este neaparat obositor.

Am ocazia in tira asta sa vad si eu cum arata copacii din care manac, cum ar fi bananul si cocosul si daca fructele sunt reale sau nu. de altfel am vzut si o gramada de chimbir si daca ai cunsotinte despre acest mediu poti trai linistit doar cu ce iti da ea. Nu ca as vrea acum sa fac pe Bear Grylls :)


Timpul trece pe nesimtite si  ajungem in locul unde se afla Raflesia. raflesia este o combinatie intre ciuperca+floare si de aceea traieste numai pe copac. Deci si daca o vedeti pe pamant asa cum am gasit-o noi asta inseamna ca se afla pe o radacina.


Da este o planta carnivora si miroase a cadavru numai cand moare. Pe drumul de intoarcere ghidul ne duce sa vedem cum arata floarea in stadiu de "nastere" daca ma pot exprima asa. Are o forma de varza si ii ia cam 6 luni sa se deschida la capacitate maxima si o luna ramane in forma maxima.
Universitatea Botanica din Malaezia marcheaza toti bobocii si florile de Raflesia pe motiv sa nu fie rupte. Fac excusrii regulat sa vada starea lor si daca marcajul dispare sau floarea, in secunda doi opreste toata activitatea turistica din zona.

Pe cand ne intoarcem la masina imi permit sa raman putin in ruma ca sa aud zgomotele junglei si sa simt putin din atmosfera ei. Numai in situatia asta mi-am dat seama ca este un organism viu si trebuie respectata.

 Dupa tura in jungla urmatorul obiectiv este plantatia de ceai si fabrica de ceai BOH detinuta de Cameron. Interesant este ca in Malezia se cultiva doar cei negru, se pare ca cel verde sau galben nu rezista, si acesta este importat din China sau Japonia.
Fabrica BOH si plantatiile sunt cele mai vechi din Malaezia si daca nu ma insel cam din 1930.



In zona se practica cultivarea cat mai naturala a ceaiului, adica cu muncitori care il tund in fiecare dimineata. Ceaiul este de fapt un copac, iar daca este lasat sa creasca nu mai poate fi valorificat, si atunci il tund si il tin ca arbust. Dupa 20 de ani trebuie scos si plantat altul in loc.

Verdele acela al plantatilor de ceai si zona in sine este foarte linististoare si nu te astepti sa vezi asa ceva in Malaezia. Inca un lucur cu care tara asta m-a uimit.
In plantatiile de ceai poti oriunde sa pui aparatul sa tragi poza si sa scrii pe ea Visit Malezia si cu siguranat vei avea oameni care vor veni aici atrasi numia de poze. E prea frumos...




Cu parere de rau parasim zona si in drum spre Cameron Highlands facem o oprire la o crescatorie de fluturi. pe langa faptul ca nu am inteles de ce cresc flutruii aia, au si o ezpozitie de reptile, tarantule si gandaci unde am avut parte de un dus cu adrenalina.




Seara ajungem in rupti dupa o zi plina unde ne planificam plecarea catre urmatoarea destinatia: Taman Negara.
De asta imi place mie cu rucsacul in spate, ca poti sa fi si sa pleci cand vrei fara sa ai constrangerea unei cazari pe o anumita perioada de timp.
Dar asta in epsidoul urmator, nu inainte de a va face cinste cu un Chang...

joi, 11 octombrie 2012

Malaysia - Truly Asia

Cand: 08.09 - 24.09.2012
Cine Anca si Vali
Poze: https://picasaweb.google.com/116154855200671341238/MalaysiaTrulyAsiaKualaLumpur?authuser=0&feat=directlink

Asta am vazut pe o reclama la Discovery si ma miram de ce zic oamenii aia acolo. Cum adica Truly Asia, ca doar Asia e mare?

Concediul de anul acesta e fost asteptat cu nerabdare mai ales ca este pus in Septembrie. De ceva vreme ne-am facut un obicei sa ne punem concediul in Mai sau Septembrie pentru ca astfel nu incurci nici la munca si prinzi extra-sezon. Si asta se traduce prin mai putina agitatie prin locurile in care mergi si preturi mia mici.

Dar sa revenim... Multi ne-au intrebat de ce Malaezia? Pentru ca exista... este la capatul pamantului si pentru ca este Asia. Plus ca nu mai calcase picior din neamul nostru de la maimuta incoace pe acolo si suna exotic.Si am vazut la altii jurnale din alte parti ale Asiei de Sud-est si ne-a placut la nebunie...
Iar daca exista posibilitatile de ce sa nu o faci? ca doar o viata ai si planeta asta e unica si frumoasa, macar sa vedem cat mai multe din ea.

Trebuia sa ne pregatim temeinic pentru tura asta cu informatii, studii despre Malaezia, etc. insa timpul nu ne-a ajutat si singurele cunostinte despre Malaezia le aveam doar de pe wikipedia si putin din Lonley Planet. Si pentru ca nu ne-am facut nici un plan de acasa, vacanta asta a fost pe gustul nostru... Nu am avut asteptari - nu am fost dezamagiti. Pentru ca in Asia daca pleci cu idei de Europa o sa ai surprize mari. Veti vedea pe parcurs...

Am incercat sa incercam un alt tip de turism: backpacker. Care ne-a placut la nebunie. E mult mai practic Stii cand ajungi, nu stii cand pleci, nu depinzi de rezervari la hotel sau genu si esti liber sa mergi unde vrei. Veti intreba ce am avut in rucsac... Simplu: 4 perechi de pantaloni(1 pe mine si 3 in rucsac), 7 tricouri si 1 polar. Doar atat? Da doar atat pentru ca astea sunt detalii. Cu adevarat importante sunt pasapoartele, aparatul foto, cardul si voia buna.

Biletele de avion le-am luat din iunie prinzand o oferta buna la Qatar. Care, apropos, pot spune cu mana pe inima ca este cea mai buna companie aeriana cu care am zburat. Nu degeaba au iesit ce amai buna din lume pe 2011 si 2012. Esti tratat ca un seic si toata lumea iti zambeste. Le da lectii la multe din companiile europene gen KLM sau Lufthansa.

Fata de Romania, Kuala Lumpur este la capatul pamantului asa ca zborul este pana acolo e de 12 ore in care vom avea o escala la Doha in plin desert. Am avut un zbor de noapte atat la dus cat si la intors. Noaptea este super interesant sa treci pe deasupra Irakului si Golfului Persic. Este foarte luminat, iar exploatarile petroliere sunt SF-uri.


Dupa 5 ore de zbor de la Bucuresti aterziam la Doha. Numai cand ma gandesc ca sunt in desert ma trec niste pitici pe creier care imi spun ca trebuie sa incercam odata si asa ceva.

E ora 12.00 si usile avionului se deschid. Cand iesi afara caldura desertului este zdrobitoare. Parca ti-a dat cineva un pumn in cap. E 12.00 noaptea si afara sunt 37 Celsius...

Aeroportul din Doha e banal, insa oamenii se lauda ca in scurt timp vor avea ceva nemaivazut iar eu ii cred in stare. Aici eu stau ca prostul cu gura cascata, deoarece Doha este un mare nod aerian. Vezi de toate: albi, negri, galbeni, rosi, rasi in cap, barbosi, pantaloni scurti, morti (araboaice imbracate in port traditional) care au niste ochi super, etc. Un adevarat Babilon si te intrebi unde incapem toti pe planeta asta si cum ne mai suporta. Plus ca fiecare om de acolo este cu ideile lui, cu visele si aspiratiile sale. Insa un singur lucru nu-l pot face: sa spun ca unul este mai bun ca celalalt.

Ne suim in avionul de Kuala Lumpur si plecam noaptea la 1 si ajungem dupa amiaza la 14.00 dupa un zbor de 7 ore. Teoretic am pierdut 6 ore, insa practic suntem in concediu asa ca nu conteaza. Visa primim pe 30 de zile la intrare in Malaezia fara sa fim intrebati de sanatate sau nimic.

Kuala Lumpur - suna asa exotic! Si chiar este un oras care te lasa cu gura cascata: modern cu zgarie nori, trenuri suspendate, masini, dar si mizeri, jeg, prapastie intre bogati si saraci. Plus ca sunt multi. Multi rau si mici. Cand am coborat din trenul care te aduce de la aeroport in Kuala Lumpur am avut un soc. O gramada de lume care se duce in toate directiile, caldura tropicala, poluare, iar eu eram cu un cap mai inalt ca ei si nu intelegeam nimic din ce vad. Recunosc ca nu am fost pregatit pentru asa ceva.

Trenul de la aeroport ne lasa in statia KL Sentral insa noi trebuie sa mergem pana la o statie de tren suspendat ca sa ajungem la hotelul nostru. Rezervare avem pentru 2 nopti la hotelul Replica Inn. Hotel e mult spus... Noi am venit ca backpackerii si am cautat cazare ieftina. Avantaj: esti mai aproape de oamenii simpli, de adevarata viata, de locruile zilnice.

Avem niste idei despre ce ar trebui sa contina sau sa arate cazarea fiind obisnuit cu ce avem in Europa, insa Asia e total diferita. Nu spun ca a fost o cazare rea, insa camera mica si curatenie mai putina. In acel moment am inteles ca nu mai trebuie sa am asteptari si sa iau lucrurile asa cum sunt. Plusa ca pe geamul camerei aveam sa-mi dau seama ca reprezinta imaginea tipica a Maleziei: sus belsug, jos trai de pe o zi pe alta.





Usor, usor noaptea se lasa si stomacul isi cere dreptul mai ales ca la noi era aproximativ ora 1 PM ( Malezia este cu 6 ore inaintea noastra). Coboram in strada si avem parte de un spectacol grandios. O sarbatoare chinezeasca cu surle si trambite.




Am uitat sa precizez ca populatia Malaeziei este de 27 mil locuitori impartita aproximativi egal intre malay, indieni si chinezi. Fiecare cu ritulurile si obiceiurile, in conditiile in care Malaezia este o tara musulmana. Si convietuiesc impreuna fara nici o problema unii cu altii.
 
Avantajul backpakerilor este ca aflandu-se cat mai aproape de localnici te integrezi mai usor in viata lor. Si incepi sa vezi anumite lucruri. Cum ar fi ca restaurantele sunt mici si mancarea se face pe strada, fiecare are un chiosc ambulant cu dulciuri, CD piratate, mancare preparata in strada, fructe, de toate.  




Mancare asiatica este un mix de ingrediente ciudate care dau un gust interesant mancarii. Mancarea se face repede si se manaca orice. Deseori are un gust de dulce-acru, sarat-dulce si nu conteaza cum comanzi, ti se va aduce ce s-a facut mai repede. Nu de putine ori am avut mirarae sa ni se aduca desertul inaintea felului de mancare. Iar desertul consta 90% din cazuri in inghetata cu fructe.



Cat despre alcool mai putin. Fiind o tara musulmana alcoolul este interzis, iar cand il gasesti ori este scump ori este de slaba calitate. exemplu: berea Tiger - 0,6 l sticla, tarie 2,5 % alcool, pret 15 RM (1 ringit malaezian = 1,2 ron)


Dupa primul contact cu Malaezia ne ducem repede la culcare si cadem rupti in conditiile in care acasa ora era 4 dupa-amiaza si dormim pana dimineata cand suntem treziti de zgomotul infernal creat de motociclete. Fiecare sa faca mai mult zgomot si sa zumzaie mai tare.

A doua zi avem ca plan sa mergem sa vedem si noi celebrele turnuri Petronas si dupa aceea sa vedem ce facem. Conform hartii pe care o avem ele se afla destul de aproape de locul unde "locuim" dar poti sa faci mai mult timp decat te astepti. De ce? Pai malaezienii sunt oameni foarte amabli acre acorda un respect deosebit turistului. Daca il intrebi ceva iti raspunde cu bucurie chiar daca nu stie unde se afla ceea ce cauti, doar pentru a nu te refuza. Chiar daca iti da informatie gresita. Nu de putine ori a trebuit sa ne intoarcem de unde am plecat pentru ca ni s-a dat directia gresita de mers.

Ajungem si la celebrele turnuri Petronas care sunt impresionante. Au fost cele mai inalte din Kuala Lumpur, dar continua sa fie atractia orasului.

Dupa ce ne doare gatul de la admirat decidam sa ne incarcam spiritual si punem cap compas pe templul hindus de la Batu Caves.

Batu Caves e la 5 km de Kuala Lumpur, se poate ajunge cu trenul pana acolo si este un templu hindus sapat intr-o pestera. Fiind o zona de rugaciune indiana arhitecura este impresionanta.




Insa fiind o zona indiana jegul este la el acasa iar macacii sunt regii zonei. Si macacii sunt foarte haiosi mai ales cand pimesc mancare de la turisti sau se cearta pe pui.



Insa cei mai haiosi sunt aia care vor sa-ti fure aparatul foto.
Dupa ce ne luam portia de hinduism hai sa vedem cum este si cu Allah si punem cap compas Marea Moschee din Kuala Lumpur care este si cea mai mare din tara, insa avem ghininonul sa o prindem inchisa fiind ora de rugaciune.


Asa ca luam decizia sa mergem la pas prin cartierul arabesc si sa vedem ce putem vizita. Dupa ce ne amuzam copios de mostra de engleza pe afisata (taxi=teksi; bus=bas) nimerim chiar la gradina de orhidee unde florile sunt la putere.






 Gradina de orhidee se afla chiar langa parcul de pasari. Parcul asat de pasari este cel mai mare parc aviar din lume, iar malaezienii se lauda cu asta. Aici poti gasi o gramada de pasari, vazute si nevazute. De la pauni la struti, ibis, fazani, rate chinezesti si pasarea rinocer care scoate niset sunete ciudate.




Dupa experienta cu pasarile si fara sa prindem nici una trebuei sa mai si mancam si incercam singurul restaurant mai rasarit la care am mancat. Na inca aveam are de europeni in noi. Aici am aflat noi ca orezul e la putere in Asia si ca se manaca cu orice. Nu va ganditi ca ne-am delectat cu pasarile pe care le-am vazut ci cu peste ca cica e mai sanatos.


Punem noi stomacul la cale si incercam sa mergem sa vedem daca Allah ne primeste. Cum era 7 seara se pare ca s-a culcat si programuld e vizitare se tarminase asa ca nu ne ramane decat sa mergem la hotel sau sa vedem turnurile noaptea.

Turnurile fiind in centru incepe sa apara lumea buna, mai ales ca la parter se afla si un mall. Turnurile arata mai bine noaptea si avem parte de un spectacol cu fantani arteziene.
O seara in care ne-am simtit bine si in care incepem sa ne obsnuim cu experienta asiatica.


Rupti in gura dupa o zi intensa in Kuala Lumpur ajungem cu greu la trenurile suspendate care ne transport la statia Bukit Bangas, cea mai apropiata de hotel. In tren intru in conversatie cu un italian care se afla in ultima lui seara in Malaezia si se ducea sa bea o bere si sa manace o friptura fiind uscat de o saptamana :) ca sa nu fie socul mare cand se intoarece acasa.

A doua zi pasii, de fapt autobuzul, avea sa ne poarte in zona montana a Malaeziei. Cameron Highlands un contrast foarte puternic intre ceea ce crezi despre tropice si ceea ce vezi. dar asta in episodul urmator...