marți, 22 martie 2011

30 de ani pentru Jumatatea mea!


LA MULTI ANI, PAPUSA!
Avea 20 de ani cand ne-am intalnit. Prima oara m-a fermecat la ea zambetul. Eram la facultate si un prieten m-a dus la prietenele sale din camin. Avea prieten atunci si am zis ca asta e! N-am noroc.

Insa Dumnezeu a facut ca intamplarile sa fie in favoarea mea si sa devina iubita mea.
Multe au trecut peste noi in tot acest timp, insa dragoastea noastra a evoluat si ne-a tinut aproape chiar daca nu au fost toate roz.

De aproape doi ani formam o familie si chiar daca intre noi nu mai este iubirea aceea nevinovata de copil, dragoastea noastra este mult mai puternica ca atunci si nu incetam sa ne indragostim unul de altul nici acum.

La multi ani, Anki!

Cei 30 de ani pe care ii implinesti astazi, te-au transformat in FEMEIA pe care o vreau langa mine pana cand Judecatorul Suprem decide ca unul din noi trebuie sa plece. Te iubesc din tot sufletul si mai astept de la tine cel putin un ducaci mic pe care sa-l invatam si sa-i aratam adevarata frumusete a Carpatilor.

Ii dedic din tot sufletul un cantec care ne-a tinut uniti si a inflorit dragostea noastra

marți, 8 martie 2011

Schiul ca un vis

Motto: Mai bine sa te prinda vremea mohorata la munte, decat sa te prinda Soarele acasa in canapea.

Unde: Azuga
Cand: 06.03.2011
Cine: Anca, Natalyia, Vali
Poze: https://picasaweb.google.com/Ducacii/SchiulCaUnVis06032011#

Duminica am avut liber de la arbitraj asa ca nu am putut sa stau acasa. Joi seara, la sedinta saptamanala cu arbitrii, colegii mei faceau pariuri pe seama mea. Aveam cota 1,01 ca duminica voi fi la munte :)

Vroiam sa facem un traseu pe care mi l-am pus in minte de mult timp: Predeal - La Sipote - Cab. Diham - Valea Iadului - Predeal. Cu gandul acesta am plecat dimineata de la Ploiesti la ora 8.30. Hmm, cam tarziu pentru un traseu montan, dar merge.

Pe la 10.30 ajungem la Predeal dar vremea nu era prielnica. Cum traseul propus este un traseu foarte bun pentru peisajele pe care le ofera, vremea de afara nu ne-ar fi aratat nimic. De aceea fetele au decis (am facut asta pentru ca este in perioada 1-8 martie) si eu am aprobat: hai la schi.

In Predeal la schi nu mai calc pentru ca sunt nesimtiti si am zis fara sa stau pe ganduri Azuga. De ce sunt nesimtiti cei de la Predeal? Pai cum e posibil ca teleschiul la Clabucet Sosire sa coste 72 de lei 10 urcari? Repet: 72 (SAPTEZECI SI DOI DE LEI) RON. Este porcesc de mult. Si partia... Mai bine tac... Daca arunca cineva cu o piatra din capatul Clabucet Sosire ajung jos inaintea ei. Cam asa de mica este partia. Si tu ei 72 de lei 10 urcari pe un rahat de teleschi? Gata tac!

Ajungem in Azuga si fetele ca sa linisteasca nebunul au zis ca merg cu mine pana sus la Cab. Sorica si mergem prin Baiului la un mic traseu. Eu tot o dadeam cu marea de nori, cu vreme frumoasa sus, din astea...
Luam gondola unde 5 urcari 80 de lei. Asa DA. Destinatia cab. sorica si apoi varful Cazacu din muntii Baiului. Bine inteles ca mi-am luat schiurile cu mine pentru ca la coborare eu sa-i dau o partie iar ele cu gondola.

Ancuta, motata, in gondola
Sus ce sa vezi? Vreme ideala: ceata si vant. Ideala pentru schi. Plafonul de nori era undeva pe la 1400 m motiv pentru care partiile erau "luminate". In consecinta anulam tura pe Cazacu si decidem ca fetele sa invete sa schieze.

90% din turele pe care le-am facut iarna asta au fost pe vreme ca aceasta. O fi un semn?!?
Ele au mai stat sus la cabana sa mai bea o cafea, sa mai vorbeasca, ca nu s-au mai vazut de mult si doar sunt colege de serviciu, iar nebunu pleaca pe partie sa faca cartiile pentru a inchiria schiuri si monitor pentru fete.

La cab. Sorica, colegele la taifas
Pe Sorica am inteles ca sambata a fost o partie ideala pentru ca in saptamana care a trecut au avut loc Campionatele Nationale de Schi Alpin, insa duminica s-a stricat putin. Pe mijloc era gheata si ceva pietre pe margine. Am avut Animalu cu mine ca sa ma ajute in strunirea partiei Sorica si sa nu ma adun de pe jos mai ales ca unele portiuni de gheata erau acoperite cu un strat fin de zapada.


Animalu sau Vitezistu
Ajung jos si fetele ce sa vezi... inca nu plecasera de la cabana. Au mai stat si ele sa se hodineasca :)Asa ca nu m-am gandit de doua ori si am incercat si Cazacul. S-a prezentat mult mai bine decat Sorica la capitolul zapada pe partie mai ales ca nu erau prea multi board-eri pe ea.
Cu riscul de a ma repeta si a-mi lua injuraturi consider ca unul din motivele pentru care partiile de schi sunt cu gheta multa pe ele sunt snowboard-eri. Sunt unii fitosi, care nu stiu cu placa, si se duc pana sus ca sa coboara in frana. Si asta la snowboard inseamna sa zdreleasca partia. Dar pana vom avea partii separate pentru snowboard-eri si schiori mai e mult pana departe.


Cand am terminat coborarea fetele ajunsesera la Andrei la inchirieri schiuri si ma asteptau. Sa zicem putin nerabdatoare :) A trebuit sa renunt la Vitezistu si sa il dau Ancai ca sa invete sa schieze. Nu stiu cum l-a strunit dar mi-a spus ca nu a cazut niciodata.
Asa ca a trebuit sa scot la partie schiurile de tura sau Mama Buna. Cand coboram pe Cazacu pe marginea partiei erau 3 "nebuni" frumosi care urcau cu schiurile de tura. Bineinteles ca i-am abordat si i-am intrebat daca se duc la traseu. Mi-au zis ca e urat sus dar daca se limpezeste ma iau si pe mine cu ei. Atat mi-a trebuit si fuga la masina ca sa luam pieile de foca.
Cum coboram eu asa frumos am intalnit un alt schiori pe tura. M-am intretinut si cu el si am aflat ca este din aceeasi gasca cu cei 3 de mai sus si am primt aceelasi raspuns de la el.

Luam focile si urc portiunea de la masina pana la partie. Deci am facut un botez. Botezul schiurilor de tura. A fost prima oara cand am mers cu schiurile de tura asa cum au fost ele facute. Adica la tura :)
Ajung la jumatea partiei si imi dau drumul la vale cu speranta sa-i reintalnesc pe cei 4 si sa vedem cum e vremea pe sus.

Dar din prea multa dorinta i-am dat viteza. Insa schiurile de tura nu sunt ca cele de partie si controlul e altul. Asa ca am facut cunostinta destul de serios cu suprafata partiei. Rezultat: sarit legatura foarte urat de la un schi de am crezut ca am rupt-o.

Cu coada intre picioare ma indrept catre fete cu speranta ca o pot pacali pe Anca ca sa-i pot lua schiurile. Dar norocul mi-a suras. Cand mai aveam putin pana jos langa mine opreste Horatiu unul din baietii cu schuri de tura. Cand i-am auzit numele am stat putin nedumerit pentru ca mi se pareau cunoscute figura si numele. Si atunci mi-am dat seama ca il am in fata pe Horatiu Campian caruia ii citesc blogul cu placere. I-am arata si lui bocinogul, insa omul are experienta... A ras si mi-a reparat legatura :)

Dupa aceea nu a mai scapat de mine si m-am tinut scai dupa el "furand" de la el tehnica mersului pe schiul de tura. A scapat repede de mine pentru ca din prea mult entuziasm am fortat schiurile si una din foci mi s-a desprins, iar zapada pus ape partea lipicioasa nu m-a mai lasat sa le lipesc pe schiu. Cu parere de rau ne-am luat ramas bun cu speranta ca ne vom mai intalni la ture. Multumesc Horatiu!

Acum ce sa-i faci? Dau focile jos si hai sa vedem ce fac fetele. Cam terminasera cu monitorul de schi si exersau de zor.

Pana urci cu gondola asa se invata schiul :)



 S-au dat pana au obosit, iar Anca mi-a cedat schiurile pentru o ultima coborare. Asa ca la 16.28 am prins ultima gondola. Sus incepuse sa ninga serios si sa visoleasca de nu vedeam la 5 m. Asa ca primii 100 m din Sorica au fost o provocare. Vantul iti arunca zapada in ochi (ochelarii de schi  erau acas la caldura) iar zapada depusa formase damburi.

Dar inca odata norocul mi-a suras. Tocmai urca ratrack-ul sa bata partia. Asa ca 3 sferturi din partie le-am facut pe urma ratrack-ului.
Singur pe partie, pe urma ratrack-ului, cu Animalu in picioare... a fost CUNT (scuzati-ma, nu m-am putut aptine).

La final toata lumea era fericita si multumita de o zi minunata la munte, chiar daca vremea nu a tinut cu noi. Insa la munte vremea are facmecul ei :)